Casa si gradina

Totul despre cultura de ciuperci

Autor: Dana Lazareanu | Publicat pe 06.06.2017, actualizat la 31.01.2020, in Casa si gradina Totul despre cultura de ciuperci

Ciupercile au fost cunscute si folosite in alimentatie inca din antichitate. Theophrast si Dioscoride fac primele referiri privind proprietatiile ciupercilor inca din secolul III inainte de nasterea lui Iisus Hristos.

Printre primii cultivatorii de ciuperci amintim pe Seres si pe celebrul gradinar La Quintinye, cel ce administra gradinile Versailles, pe timpul lui Ludovic al -XIV- lea.

In anul 1687 Mardhaut prezinta prima lucrare privind cultura ciupercilor pe balegar mucegait, iar botanistul francez Tournefort, in anul 1707, prezinta principiile de cultivare a ciupercilor.

In anul 1808 francezii cultivau ciuperci in subteranele din jurul oraselor Paris si Bordeaux, utilizand tehnica compostarii gunoiului de cal si insamantarea unui miceliu spontan.

Matruchot in anul 1894 si Constantin in anul 1900 sunt primii cercetatori de la Institutul Pasteur din Paris care au produs miceliul de ciuperci in conditii sterile de laborator.

In anul 1918 se trece la o forma superiora de cultivare a ciupercilor pe baza tehnologiei lui Lambert (SUA), care producea miceliu in culturi pure, prin germinarea sporilor si astfel a inceput selectionarea raselor (suselor) de ciuperci cu calitati productive superioare.

Timp de 8 decenii francezii au fost cei mai mari producatori de ciuperci. In prezent ciupercile se cultiva in cantitati comerciale in Anglia, Olanda, Germania, SUA, Belgia, Rusia, Ungaria, Japonia, etc.

Continua perfectionare a proceselor tehnologice a permis cultivare ciupercilor in sistem industrial, in cadrul unor ciupercarii, mari moderne, unde se lucreaza mecanizat si automatizat.

Ciupercarii moderne au exista si in tara noastra la Arad, Oradea, Stoicanesti sau Buftea inainte de 1990.

Cultivarea ciupercilor este intr-o continua evolutie, iar marile ferme comerciale din SUA sunt un exemplu de urmat.

Ciuperci pleurotus

Genul Pleurotus cuprinde ciuperci carnoase, de dimensiuni mari, care se cultiva pe scara industrial. Acesta nu cuprinde ciuperci otravitoare si in total insumeaza cca 300 specii. Se mai numesc si bureti sau pastrav de fag.

Ciupercile Pleurotus cu regim nutritional lignicol – celulotic, fac parte din Ordinul Agaricoles.

Acelasi regim nutritional il are si ciuperca Agaricus Bisporus, insa exista deosebiri marcante intre ele.

Dintre variatile si hibrizii de ciuperci din familia Pleurotus cei mai importanti din punct de vedere economic sunt:

Pleurotus Ostreatus o ciuperca cu palaria vanata, raspandita sub numele de Pastravul de Fag sau Burete de Fag Acesta necesita o temperatura de 10 grade C – 16 grade C la fructificare.

Pleurotus Florida este o ciuperca de cultura de culoare crem, care necesita o temperatura la fructificare de 20 –23 gradeC. Aceasta este foarte apreciata de consumatori, pentru aroma placuta.

Pleurotus HK 35, este un hibrid de inalta calitate, creat in Ungaria, care s-a impus si in Romania. HK 35 are pălăria de culoare crem deschis si are avantajul ca se comporta foarte bine atat la temperaturi scazute 10 – 12 grade C, cat si la cele ridicate 22 –24 grade C, nefiind pretentioasa din acest punct de vedere.

Pleurotus Djamor este o specie de culoare roz, foarte atragatoare atat prin culoare cat si ca aroma. Temperatura ideala pentru fructificare este de 21 – 22 grade °C. Aceasta ciuperca apreciată peste tot, reprezenta un succes garantat prin facilitatea producerii si calitatile culinare de lux.

Cultura de ciuperci – Ciuperci pleurotus

Pleurotus spp. sunt specii de ciuperci ce se pot cultiva mult mai usor fata de champignon, putin pretentioase la conditiile de microclimat, cu putine boli si daunatori, considerate ciuperci rustice. Prin cultivarea acestor specii se poate contribui la valorificarea unor materiale auxiliare provenite din agricultura si din alte ramuri precum fabricarea hartiei, a chibriturilor, industria farmaceutica, a extragerii uleiului vegetal, industria usoara s.a.

Produse recomandate

Cultivarea ciupercilor spp. ajuta la ecologizarea mediului inconjurator prin refolosirea materiilor celulozice si lignicole si transformarea lor in produs utilizat in hrana omului, produs denumit si carne vegetala prin continutul sau ridicat in proteine si aminoacizi.

Valoarea nutritiva a ciupercilor Pleurotus spp. este data de continutul ridicat in proteine (2,6-4,0 % s.u.), de hidratii de carbon (3,5-5,0 % s.u.) si de sarurile minerale (0,1-1,0 % s.u.) precum si de continutul lor ridicat in aminoacizi indispensabili pentru organismele vii si vitamine din complexul B (thiamina, acid pantotenic, riboflavina, acid nicotinic, acid aspartic, vitamina D si K). In ultima perioada ciupercile au inceput sa capete o alta intrebuintare si anume cea de medicament.

Au fost produse astfel medicamente sub forma de comprimate, injectii, siropuri, tincturi, si ceaiuri utile in diferite afectiuni precum: anti-virale si anti-bacteriene, antioxidante, antitumorale, antialergice, antiinflamatorii, analgezice si imunostimulatoare.

Cum se cultiva ciupercile?
Substratul de cultura

Pentru producerea substratului se va aloca o hala care va trebui compartimentata si prevazuta cu toate utilitatile dupa cum urmeaza:

  • instalatie de apa curenta si canalizare,
  • instalatie de incalzire pentru sezonul rece,
  • instalatie de iluminat,
  • ventilatie dirijata pentru racirea substratului pe timp calduros, instalatie pentru dezinfectia materialului celulozic la 80 grade C.

Compost ciuperci
Ciupercile Pleurotus spp. avand un regim de nutritie saprofit heterotrof solicita in primul rand hidratii de carbon, reprezentati prin celuloza, hemiceluloza si lignina si in special carbohidratii solubili. Celulaza permite ciupercilor Pleurotus spp. sa se hraneasca cu paie, ca oricare alta planta, pe un sol bogat.

Pentru cresterea miceliului este necesar un substrat nutritiv bogat in polizaharide si lignina si sarac in saruri minerale esentiale. De asemenea se impune ca substratul sa nu fie atacat de bacterii sau intrat in fermentare.

Astfel, adaosul de uruiala de ovaz, orz, tarate, malai, sroturi de soia, este net favorabil productiilor ridicate, dar se recomanda ca acest continut sa nu depaseasca 8%.

Ciupercile Pleurotus spp. sunt exigente si la elementele minerale din substrat si chiar la vitamine si in special la prezenta tiaminei.

Cele mai bune paie sunt cele de grau si secara, pentru ca prezinta o textura mai buna (sunt mai tari) fata de celelalte cu o textura mai slaba. Paiele sunt materia de baza cu cea mai larga utilizare in pregatirea substratului celulozic pentru ciupercile Pleurotus spp., intrand in componenta majoritatii retetelor, atat in sistem clasic, cat si in cel semi sau intensiv.

Indiferent de specia de cereale din care provin, paiele se recomanda sa nu aiba o vechime mai mare de un an, sa fie pastrate in conditii optime (ferite de intemperii), sa-si pastraze culoarea initiala galben aurie, cu umiditatea redusa (15%) pentru a nu intra in fermentatie.

Pentru a obtine rezultate optime in pregatirea substratului se recomanda ca paiele sa se toace la dimensiunea de 6-10 cm. Daca paiele si-au schimbat culoarea si s-au innegrit, nu mai prezinta garantia obtinerii unui substrat de cultura de calitate.

Apa, se recomanda cea potabila, cu un debit corelat in functie de cantitatea folosita pe transa de substrat si pentru cultura, intretinere, spalari, tratamente fitosanitare.

Produse recomandate

Umiditatea din substratul nutritiv trebuie urmarita si reglata de la faza infiintarii culturii, prin analize. Miceliul nu trebuie incubat intr-un amestec cu exces de apa pentru ca exista pericolul sa se distruga si sa piara. De altfel, in substrat este de preferat deficitul de apa, fata de exces. Aceasta afirmatie se explica prin faptul ca, dupa insamantare, recipientii se inchid cu folie de polietilena, iar in timpul incubarii isi face aparitia si apa de condens care completeaza deficitul.

Repartizarea consumului de apa pe verigi tehnologice se prezinta astfel:

  • pentru imbibare: 20-30%, in functie de materii prime si auxiliare folosite si de metoda aplicata;
  • pentru dezinfectia termica: 2-3%;
  • pentru mentinerea culturilor, stropiri ale brichetelor si spatiului de cultura (pereti, pardoseala, stelaje): 50-60%;
  • pentru pregatirea spatiului de cultura, spalari, dezinfectii, 20-25%.

In substratul celulozic umiditatea se impune a fi la valoarea de 62-70% la P. ostreatus si de 72-75% la celelalte specii.
Consumul de apa al ciupercilor este de 60-90 litri/kg de ciuperci in functie de spatiul de cultura utilizat.

Cum se cultiva ciupercile?

Tehnologia de cultura in sistem intensiv-industrial a ciupercilor Pleurotus

Tehnologia de cultura in sistem intensiv-industrial se deosebeste de cea clasica prin volumul mare de materiale manipulate si prin impartirea spatiului avut la dispozitie pe zone strict delimitate, specializate. In acest sistem, cultura se practica in flux continuu, intensiv, cu 9 cicluri de recolta pe an, iar ciupercaria va trebui sa cuprinda urmatoarele zone:

  • zona de pregatire si insamantare a substratului. Aceasta va avea in componenta un depozit pentru materii prime si auxiliare (sopron), platforma betonata acoperita pentru pregatirea materialelor (macinat, tocat), bazine pentru umectare, camera speciala pentru tratarea materialului cu microunde, si alt spatiu pentru racire, in care se poate face si insamantarea si repartizarea substratului in recipienti.
  • zona de incubare si formare a primordiilor.In cultura acestor ciuperci in sistem intensiv este foarte importanta igiena si foarte riscant contactul intre substratul uzat si cel insamantat sau supus incubarii. Se recomanda ca zonele tehnologice sa fie bine ermetizate si separate intre ele. Pregatirea materialelor se face intr-un spatiu acoperit, inchis. Se recomanda, mai ales la cultura intensiva unde se manipuleaza cantitati mari de material si miceliu ca aceasta incapere sa fie inchisa, cu posibilitati de a se mentine conditiile de igiena atat pe timp calduros cat si iarna. Aceasta incapere va cuprinde 3 compartimente.

In primul compartiment se va face umectarea materialului in bazine cu apa. Din bazine materialul se scoate si se transfera intr-o instalatie speciala pentru dezinfectia cu ajutorul microundelor. In a treia incapere se va face insamantarea. Concret aceasta va fi facuta de catre utilajul ce urmeaza sa fie achizitionat. Acesta va face repartizarea substratului omogenizat cu substanta proteica, amendamentul si miceliul in baloti sau blocuri cu perforatii cu capacitatea de 18 – 20 kg/sac.In afara acestor 3 incaperi, dar in apropiere se va instala masina de tocat paie.

Aceasta are motor alimentat la curent de 380 V, deci trebuie amplasata corespunzator, pe postament din beton intr-o incinta inchisa si prevazuta cu ferestre pentru aerisire, unde sa se poate lucra pe orice vreme.Dezinfectia termica a substratului. Dezinfectia termica se aplica in scopul distrugerii florei si faunei daunatoare si este o etapa obligatorie si cu cel mai ridicat consum de energie din tot fluxul tehnologic de cultura al acestor ciuperci.

Pentru crestere si dezvoltare, buretii realizeaza:

  • consumuri mari de celuloza (68%) si hemiceluloza (60%) care reprezinta principalele surse de hrana;
  • lignina nu este folosita;
  • calciul joaca rol de tampon catalitic;
  • azotul total este foarte putin consumat (deci aportul de substante proteice trebuie sa fie redus);
  • apa se pastreaza la un regim optim daca umiditatea relativa a aerului din sala de incubare si de recoltare se mentine la valori optime.

Indiferent de sistemul de cultura practicat, clasic sau intensiv, in vederea insamantarii materialele trec printr-un Flux tehnologic in se care parcurg urmatoarele etape

Maruntire (tocare), zdrobire sau macinare, dupa caz,
Omogenizare (amestecare) si imbibare sau umectare,
Dezinfectia termica,
Racire,
Aprecierea calitatii si cantarirea,
Administrarea materialului proteic si a amendamentului,
Insamantarea si repartizarea in recipienti,
Transportul si asezarea la incubare,
Aplicarea conditiilor de microclimat specifice, la incubare,
Evacuarea brichetelor incubate la camerele de cultura.

Cantarirea este necesara inaintea fiecarei insamantari, pentru a se putea aplica norma optima de miceliu si de amendament.
Trebuie respectate normele optime de miceliu si amendament recomandate la 100 kg material celulozic.

Insamantarea ciupercilor Pleurotus spp.

Nu se va face insamantarea unor materiale prea calde (peste 25 grade C). Insamantarea consta in introducerea miceliului maruntit (fara aglomerari) in masa substratului, prin amestecare, o data cu amendamentul. Se poate executa si in cazi din lemn sau metal cand e practicata manual. Omogenizarea se poate face tot manual sau cu ajutorul utilajului de insamantat.
Sa nu se frece miceliul puternic in timpul lucrului.

Incubarea miceliului

Halele de incubare vor fi dotate cu urmatoarele utilitati:

  • instalatie de apa curenta si canalizare;
  • instalatie de iluminat;
  • instalatie de incalzire si racire a aerului, prin tubulatura sistemului de ventilatie.

Conditiile de microclimat ce se vor realiza la incubarea miceliului sunt:

  • temperatura in aer – 16-22 grade C,
  • temperatura in substrat – 22-29 grade C,
  • umiditatea relativa a aerului – 75-80%,
  • ventilatia redusa, de 0,5 mc aer/h/tona de substrat, cu recirculare,
  • fara lumina pentru saci dar cu iluminare pentru controlul acestora.
    Nu se uda sacii in timpul incubarii.Fazele desfasurarii incubarii (cresterii miceliului in substrat):
  • Zilele 1-3 – incep sa se evidentieze in jurul boabelor de miceliu hife miceliene albe, ca niste raze cu diametrul de 2-3 mm, lipite de substrat;
  • Ziua a 5-a – coloniile de miceliu isi maresc diametrul la 2-3 cm. Folia balotului este transpirata datorita evaporarilor metabolice care incep sa creasca in intensitate.
  • Zilele 7-8 – coloniile albe incep sa se uneasca intre ele iar amestecul celulozic capata o culoare usor spre cenusie;
  • Zilele 10-12 – amestecul celulozic din sac este in totalitate de culoare cenusie si se ivesc si puncte albe;
  • Zilele 14-16 – amestecul celulozic din sac se compactizeaza (se intareste) capatand denumirea de bricheta, de culoare cenusie-alba;
  • Zilele 17-18 – bricheta este complet compactizata, de culoare alba. La unele specii sau hibrizi precoci, la orificiile sacului apar inele pufoase si mici puncte inchise la culoare, grupate, acestea fiind primordiile, sau viitoarele ciuperci. Nu toate aceste primordii vor ajunge la maturitate, o parte din ele se vor ofili sau usca.
    Dupa incubarea completa balotiii sunt transferati in camerele de cultura. Transferul se va face cu grija, pastrand igiena, fara a deteriora sacii sau miceliul din interior.
    In camerele de cultura temperatura se reduce la 17-18 grade, cu intensificarea ventilatiei, cu udare prin aspersie, iluminat 8-10 ore/zi.

Cum deosebim ciupercile otravitoare

In Romania sunt cunoscute peste 4000 de ciuperci, insa doar o parte din ele sunt comestibile sau otravitoare, marea lor majoritate sunt nesemnificative din punct de vedere alimentar.


Cei ce nu cunosc buretele-viperei (Amanita phalloides) sa nu se incumete sa culeaga ciuperci. Ciupercile culese, destinate consumului este indicat sa fie verificate de un specialist. Nu trebuie sa dam crezare superstitiei ca lingurita de argint se inegreste din cauza ca mancarea preparata din ciuperci este alterata, si nu din cauza ciupercilor otravitoare.

Exista atat ciuperci comestibile cat si otravitoare a caror carne isi schimba culoarea in momentul taierii, dar carnea buretelui-viperei (Amanita phalloides), ce provoaca intoxicatii mortale isi pastreaza culoarea alba si dupa taiere. De asemenea trebuie sa stim; ca ceapa si patrunjelul nu isi schimba culoarea la contact cu ciupercile otravitoare; ca nu intotdeauna ciupercile viu colorate sunt si cele mai otravitoare; ca nu toate ciupercile placut parfumate si bune la gust sunt comestibile; ca simptomele otravirii cu ciuperci pot sa apara la om dar nu si la animalele domestice; ca pot fi toxice si ciupercile atacate de insecte sau de melci.

In timpul recoltarii, piciorul ciupercii necunoscute nu se indeparteaza cu cutitul iar corpurile fructifere se culeg cu grija, in acest fel caracterele morfologice de pe picior, importante pentru determinare, ramanand intacte. Pentru colectarea ciupercilor se folosesc cosuri de nuiele sau cutii de carton (nu se folosesc pungi in care corpurile fructifere se deterioreaza sau se strica, ulterior fiind imposibila identificarea corecta). Nu se recolteaza ciuperci inghetate, umede, mucegaite, roase de melci si insecte, imbatranite sau stricate.

Ciupercile proaspete si mancarea de ciuperci nu se pastreaza mai mult de o zi, nici in frigider. Pentru o depozitare de lunga durata se congeleaza sau se conserva cu sare. In vederea uscarii se folosesc locuri calduroase, aerisite, dupa care ciupercile uscate se pun la pastrare in pungi de hartie sau de plastic inchise ermetic.
Exista multe ciuperci rare, pe cale de disparitie, de aceea se recomanda recoltarea speciilor comestibile cunoscute. Speciile necunoscute sau otravitoare nu se distrug cu piciorul.

Ciupercile champignon sunt foarte folositoare datorita proprietatilor lor nutritive dar si foarte gustoase. Cum se cultiva si cum corect sa alegem terenul pentru plantare? Va impartasim secretul imediat.

Pentru creşterea champignonilor se poate de folosit urmatoarele tipuri de composturi:

1.Rumegus neputrezit de paie uscate (12 kg), deseuri  animaliere proaspete (avicole (8 kg). Perioada de maturare a compostului 24-26 de zile;

2.Rumegus neputrezit de paie uscate (12 kg), deseuri animaliere proaspete (cabaline) (8kg). Perioada de maturare a compostului 22-24 de zile.

3.Rumegus neputrezit de paie uscate (12 kg), deseuri animaliere de la bovine (8 kg). Perioada de maturare este de 23-25 de zile.

Paiele si deseurile animaliere e necesar sa fie asezate in straturi, formandu-se astfel o stiva. Dupa aceasta, suprafata formata trebuie udatA zilnic pentru a nu permite uscarea acesteia. A nu se face excese de apa in timpul udarii! Se intorc straturile de compost  in asa mod incat straturile exterioare stive sa fie in interior si cele interioare sa iasa in exterior. Aceasta procedura trebuie efectuata de 4-5 ori chiar in perioada de pregatire a substatului.

Compostul este deja gata atunci cand apare mirosul de amoniac. Compostul finit este pus in cuiburi cu un stat de 10cm, dar in cutii – nu mai putin de 20 cm. Mai mult decat atat, drept humus finit poate fi utilizat (de exemplu, orice alt tip de deseuri animaliere, cu exceptia deseurilor de provenienta porcina, care a trecut perioada peste un an, este fermentat si nu are deja miros de amoniac. Este nevoie de aproximativ 20 kg.)

Cultivarea ciupercilor – Norma miceliului pentru insamantare

Un varf de cutit de miceliu se pune in gaura. Adancimea de plantare 5-7 cm, distanta intre ele 15-18 cm. Cand incepe a creste miceliu, pentru a preveni uscarea lui, esta nevoie de acoperit cu paie sau cu panza groasa de sac. Dupa 12-15 zile cuiburile sunt astupate cu pamant sau cu amestec de sol plus turba in proportie de 1:1. Grosimea stratului de 2 cm.

Temperatura optimala pentru cultivarea champinioanelor este considerata 16-29 grade Celsius si umiditatea aerului nu mai mica de 85%. Aproximativ peste 20-30 de zile apar primele ciuperci. Perioada de imultire se produce in valuri la intervale de 7-10 zile. Radamentul productivitatii este de 18 kg in 3 valuri.

Cultivarea ciupercilor in gospodarie – ciuperci champignon

Pe suprafetele deschise ciupercile cresc in umbra, se pot dezvolta sub copaci, arbusti, alaturi de capsune, acolo unde ciupercile sunt ferite de razele directe ale soarelui (250 ml de miceliu pentru 2,5-3,0 mp).

In primul rand, solul trebuie sa fie prelucrat, sapat si neted. Pe suprafața prelucrata trebuie semanat miceliu. Dupa aceasta, compostul poate fi uniform imprăstiat (cu o grosime de 5,7 cm). Miceliul incepe sa dea roade in 2-2,5 luni. Pana atunci, modificari vizibile pe suprafata solului nu sunt evidente. Perioada de rodire dureaza de la inceputul primaverii pana toamna târziu. De-a lungul acestei perioade, pe teren poate fi semanat miceliu.

Ciupercile sunt folosite in numeroase retete fie ca le facem la gratar cuptor sau in tigaie acestea reprezinta o alternativa pentru multe alimente. Ciuperci Pleurothus la gratar retete ciuperci de post, tocanita de ciuperci sau mancaruri mai rafinate.

Bibliografie

    • BISWAS S., M. DATTA, S. V. NGACHAN, 2012, MUSHROOMS: A MANUAL FOR CULTIVATION, New Delhi
    • Cotter T., 2004, Organic Mushroom Farming and Mycoremediation: Simple to Advanced and Editura Chelsea Green
    • Lynch T., 2018, Mushroom Cultivation: An Illustrated Guide to Growing Your Own Mushrooms at Home, China
  • Miles P., Shu-Ting Chang, 2004, Mushrooms: Cultivation, Nutritional Value, Medicinal Effect and Envirommental impact, Editura CRC

Despre autor

Dana Lazareanu

Peisagista cu acte in regula din 2014, dar interesata dintotdeauna de universul plantelor si a tot ce ma inconjoara. Atenta la detalii imi place sa identific frumosul si sa il pun in valoare. Si pentru ca pasiunea pentru plante nu era suficienta, o completez cu cea de editor si specialist marketing, inca din 2015. Preocupata constant de vizual, de completarea in mod armonios a functionalului/necesitatii cu esteticul/frumosul.

Produse recomandate

Sunt 0 comentarii la acest articol

Nu exista comentarii

Adauga un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Articole asemanatoare

X

Pestre.ro – Motocositori pentru toate tipurile de iarba! Intra aici