Pestre.ro - Produse si Accesorii pentru Gradina si Ferma - Intoarce-te in magazin

Casa si gradina

Tomate – importanta, particularitati botanice, tehnologii de cultivare

Publicat pe 26.02.2018 in Casa si gradina Tomate – importanta, particularitati botanice, tehnologii de cultivare

Tomate – date generale

    1. Importanta culturii de tomate
    2. Originea si aria de raspandire a tomatelor
    3. Particularitati botanice si biologice
    4. Relatiile cu factorii de mediu

Tehnologia de cultivare a tomatelor

    1. Tehnologia cultivarii tomatelor in camp liber
    2. Tehnologia cultivarii tomatelor in solarii
    3. Tehnologia cultivarii tomatelor in sera
    4. Tehnologia cultivarii organice a tomatelor

Tomate – date generale

Importanta culturii de tomate

Importanta alimentara

Tomatele sunt plante erbacee anuale, originare din America Centrala si de sud, cultivate pentru valoarea lor alimentara.

De la tomate se consuma fructele ajunse la maturitate fiziologica dar si cele care nu ajung in aceasta faza, in stare proaspata sau conservata.

Fructul de tomata este consumat in stare proaspata in salate sau in preparate culinare precum: supe, ciorbe, sosuri, fiind baza pentru peste 125 feluri de preparate culinare.

O mare cantitate si varietate de tomate se foloseste la prepararea conservelor: suc, pasta, bulion, diverse sosuri, faina de tomate.

Din punct de vedere chimic tomatele au urmatoarea compozitie: substanta uscata 4-9 %, zaharuri 2,5 –4,5 %, celuloza 0,25 –0,90 %, hemiceluloza 0,1 –0,2%, substante proteice brute 0,6 –1,5 %, lipide 0,25 – 0,35 %, acizi totali (exprimati ca acid citric) 0,6 – 1,0 %, cenusa 0,5 – 0,6 %, vitamine, pigmenti, substante pectice s.a.

tomate

Vitaminele care se gasesc in tomate, au la 100 grame de fructe proaspete, urmatoarele valori: vitamina A 0,8-0,9 mg, complexul de vitamine B 0,12-0,13 mg, vitamina C 20-60 mg, vitamina PP 0,10-0,25 mg s.a.

Tomatele au o valoare energetica de 190 kcal la un kilogram. O valoare alimentara au si fructele verzi care se folosesc la prepararea muraturilor.

Importanta agrotehnica

Tomatele prefera terenurile legumicole insorite, fertile si irrigate. Acestea pot fi cultivate in diverse sisteme si tipuri de cutluri: in camp sau in spatii protejate, in sisteme intensive si industriale, sau in cele sustenabile si de tip gospodaresc, in ogor propriu sau in succesiuni si asociatii de legume pentru recolta timpurie sau mai tardiva.

Importanta economica si sociala

In comparatie cu alte culturi legumicole, cutlura de tomate asigura venituri destul de mari, raportate la cheltuielile de productie.

Rentabilitatea recoltei este asigurata de vanzarile timpurii si extratimpurii, care asigura recuperarea cheltuielilor din perioadele cu varf de sezon, mai putin favorabile economic.

Fructele de tomate sunt destul de perisabile, dar exista metode tehnologice noi care asigura transport pe distante mari fara deterioarea fructelor.

Principalii factori de risc

Avantajele si dezavantajele cutlurii de tomate trebuie calculate si in functie de factorii de risc.

Principalele pericole cu probabilitate ridicata sunt:

  • Varsta necorespunzatoare a rasadului la plantare care determina intarzierea culturii si a recoltei
  • Plantarea unui rasad necorespunzator va duce la goluri in cultura
  • Brumele tarzii, care pot distruge partial sau total cutlura iar cele timpurii opresc vegetarea plantelor si distrug complet fructele de pe planta
  • Atacul bolilor si daunatorilor dintre care cele mai agresive sunt mana, patarea bruna, patarea alba si daunatori precum gandacul de Colorado, afidele

Atentie!

Anii ploiosi favorizeaza atacul de boli iar cei secetosi atacul daunatorilor!

Originea si aria de raspandire a tomatelor

Tomatele cultivate provin din specia salbatica Lycopersicon esculentum var.cerasiforme, originara din zonele inalte ale Muntilor Anzi.

Specia de tomate a migrat acum 500 de ani in urma in Mexic in zona platourilor inalte unde s-au dezvoltat mai multe soiuri. Astfel ca, specii de tomate se gasesc in regiunile muntoase ale Anzilor, Ecuator, Bolivia si insulele Calapagos.

In Europa, tomatele au fost aduse de catre spanioli dupa cucerirea Americii, fiind raspandite in Spania, Portugalia, Italia. La sfarsitul sec al XVI au fost introduse si in Marea Britanie, ulterior fiind raspandite in tarile de jos, Germania si Austria.

Observate inca din 1498 de catre Cristofer Columb, tomatele erau utilizate ca plante ornamentale si medicinale, din cauza continutului foarte mare in solanina si a mirosului neplacut.

Primele culturi comerciale in Europa apar la sfarsitul secolului al XIX- lea si inceputul secolului al XX- lea. La sfarsitul secolului al XVII-lea, tomatele incep sa fie cunoscute si in Statele Unite ale Americii, unde au fost aduse din Europa de catre colonistii europeni.

In Rusia, tomatele se pare ca erau cunoscute din secolul al XVII-lea, dar ca legume numai din secolul al XVIII-lea. In China si Japonia ajung in secolul al XVI-lea, odata cu cartoful. In Filipine, precum si in alte tari asiatice, tomatele ajung dupa prima calatorie a lui Magelan.

In Romania, tomatele au fost introduse in secolul XX, dupa ce a fost introdusa metoda producerii rasadurilor pe paturi incalzite cu biocombustibil de catre gradinarii bulgari si sarbi.

tomate

Astfel ca, la jumatatea secolului XX tomatele se gasesc pe toata suprafata globului, acolo unde sunt conditii de cuultivare.

Suprafetele cultivate cu tomate sunt in continuua expansiune, acestea ocupand 3,1 milionae de ha in 1991 si peste 3,3 milioane de hectare in 2000.

In Romania, suprafata cultivata cu tomate a crescut spectaculos in perioada 1938-1980, de circa noua ori, adica de la 8,4 mii ha la 74,6 mii ha. In aceeasi perioada, productia medie a crescut de la 6,25 t/ha, in 1938, la 13,88 t/ha, in 1980.

Dupa 1980, suprafata scade continuu, ajungand, in 1989, la circa 52 mii ha, dar productia medie a crescut la circa 15,6 t/ha. Incepand din 1990, suprafata cultivata cu tomate a scazut pana la 40-45 mii ha; in anul 2001, aceasta a inregistrat 45,5 mii ha. Corespunzator acestei suprafete s-a realizat o productie de circa 758 mii tone; productia medie a fost de 16,7 t/ha.

Particularitati botanice si biologice

Sistematica genului Lycopersicon

Specia Lycopersicum esculentum apartine genului Lycopersicon, care face parte din subfamilia Solanaceae.

In complexul esculentum sunt incadrate 6 specii din care 3 au fructe colorate si 3 au fructe verzi. Speciile cu fructe colorate sunt: L. esculentum Mill., L. pimpinellifolium (Jubl.) Mill., L. cheesmanii Riley, iar cele cu fructe verzi sunt urmatoarele: L. parviflorum, L. chmielewskii si L. hirsutum Humb. and Bonpl.

Complexul peruvianum cuprinde numai doua specii, cu fructe verzi, L. chilense Dun si L. peruvianum (L) Mill. Acestea sunt deosebit de importante in lucrarile de ameliorare, ca surse de germoplasma pentru rezistenta la boli, daunatori, seceta, saruri s.a.

tomate

Elemente de botanica si biologie

Tomatele, in conditii de cultura, sunt plante anuale, desi in zonele de origine se comporta ca plante perene.

Acestea au aspect ierbos si se lemnifica in zona tulpinii principale sau a radacinilor, in a doua perioada a ciclului de viata.

Radacina

Tomatele au un sistem radicular puternic dezvoltat atat in stratul lucrat al solului cat si in adancime, ceea ce inseamna ca planta are nevoie de o cantitate mare de apa, dar rezista si la secete prelungite.

Radacinile pot fi dezvoltate si prin transplantarea rasadului, moment in care se fasoneaza radacinile, stimulandu-se ramificarea.

Sistemul radicular al tomatelor mai poate curpinde si radacini adventive, ce pornesc de la tulpina, daca sunt acoperite cu sol si au umiditatea corespunzatoare.

Tulpina

In tinerete plantele de tomate prezinta o tulpina erbacee si erecta, la unele soiuri cu habitus mai redus, cand pozitia erecta se mentine pe toata perioada de vegetatie.

In stadiile mai avansate de dezvoltare tulpina cade la pamant si devine taratoare.

Astfel transformate plantele de tomate, asigura o timpurietate mai mare a recoltei.

La plantele mature tulpina, are o grosime de 3 cm si este acoperita cu perisori scurti, maciucati si glandulosi, in amestec cu perisori tectori simpli lungi si ascutiti. Tulpina are cresteri diferite, in functie de soi, determinate si nedeterminate.

O planta cu tipul de crestere nedeterminata prezinta o tulpina principala care poseda in apex un mugure vegetativ, ce ii asigura o crestere continua (nedeterminata).

La tomatele cu crestere determinata, dupa formarea unui numar de 3-5 inflorescente, in apex se diferentiaza o inflorescenta care stopeaza cresterea axului tulpinii.

Frunza

Tomatele au un sistem foliar bogat prin numarul si suprafata frunzelor. Frunza este simpla, petiolata, alterna, cu limbul puternic sectat in segmente de forme si marimi diferite.

O frunza de tomata, prezinta la nivelul limbului un ax provenind din nervura principala. In acelasi plan, de o parte si de alta se gasesc segmentele care confera limbului un aspect imparipenat compus.

Limbul se termina cu o foliola mare si prezinta, in mod altern, opt foliole de aproximativ aceeasi marime.

Frunzele tomatelor sunt de diferite nuante de verde.

Floarea

Florile tomatelor sunt actinomorfe, hermafrodite, grupate in inflorescente, cimoase, simpodiale, simple sau compuse, extraxilare.

Inflorescenta poate fi simpla, cu un singur ax, sau ramificata, cu mai multe brate, in functie de genotip sau de interactiunea acestuia cu conditiile de mediu.

Florile se prind de axul inflorescentei prin pediceli, articulati, de unde se produce desprinderea fructelor de pe ciorchine.

Floarea este un caliciu format din 5 sau 10 sepale unite, iar corola este alcatuita din 5 sau 10 petale unite.

Androceul este alcatuit din 5-10 seminte cu filament foarte scurt, libere, unite la baza cu tubul corolei.

Gineceul este format din 2-7 carpele unite, cu un ovar superior care strabate tubul staminal si se termina cu un stigmat, capitat, lipicios, care de regula nu depaseste nivelul anterelor. Structura florala prezinta autogamie ridicata.

Fructul

tomate

Recolta tomatelor este formata din totalitatea fructelor ajunse la maturitate intr-un ciclu de vegetatie.

Fructul de tomata este o baca carnoasa si zemoasa de forma, marime si culoare variabile.

Forma poate fi sferica, ovala, turtita, marimea mare, mijlocie sau mica, culoarea galbena, portocalie, rosie de diferite nuante.

Samanta

Samanta de tomate este de dimensiuni mici, de culoare galbena cenusie, reniforma, comprimata, de 2-4 mm diametru, matasos paroasa. Numarul de seminte variaza in functie de soi, marimea fructului si conditiile de polenizare/fecundare si poate fi de la 150 la 300 seminte.

Relatiile cu factorii de mediu

Tomatele ca oricare alta specie, pentru realizarea unor productii variate necesita anumite conditii de mediu considerate optime.

In general, se considera ca aceasta specie tolereaza variatiile largi ale conditiilor de mediu, avand o plasticitate ecologica mare chiar un grad de rusticitate in comparatie mai ales cu celelelalte plante din aceeasi familie.

Temperatura

Plantele de tomate sunt influentate de temperatura din aer si sol. Temperatura solului influenteaza germinatia si dezvoltarea sistemului radicular. Temperatura optima realizarii procesului de germinatie este cuprinsa intre 20-25 grade Celsius.

Crsterea maxima a radacinilor se produce la temperaturi curpinse intre 15-190C si 25-290C, in functie de soi.

Temperaturile cu valori mai mici de 5-6 grade Celsius, determina incetarea functiilor radacinii iar cele sub 0 grade Celsius, distrug complet radacinile.

Temperatura aerului

In ceea ce priveste temperatura atmosferica tomatele au nevoie de o anumita temperatura in faza diurna si nocturna.

De retinut!

Temperaturile sub 9-10 grade Celsius sunt daunatoare plantelor iar temperaturile de minus 1-3 grade Celsius, determina inghetarea si distrugerea tesuturilor plantei.

Cercetarile au demonstrat ca florile se dezvolta mai rapid in cazul temperaturilor mai ridicate.

Fecundarea florilor se realizeaza in procent maxim la temperaturi ce variaza in jur de 20-22 grade Celsius in timpul zilei si 15-20 garde Celcius in timpul noptii.

De retinut!

Cele mai nefavorabile temperaturi sunt cele mai mari de 26 grade Celsius noaptea si peste 40 grade Celsius ziua, precum si cele mai mici de 10 grade Celsius.

Lumina

Lumina, desi poate avea riscuri majore in caz de insuficienta nu are acelasi grad de importanta ca temperatura.

In faza de rasad cultura paote fi compromisa daca nu primeste suficienta cantitate de lumina deoarece rasadul se alungeste considerabil. Un alt moment cand cantitatea de lumina primita de plante este foarte importanta este reprezentata de momentul infloritului si legarii fructelor care pot fi puternic afectate mai ales la cutlurile de sera in perioada de iarna, daca nu primesc suficienta lumina.

Aceste efecte negative pot fi diminuate daca se alege corect schema de cultivare, desimea si se aplica lucrari in verde care regleaza habitusul si foliajul plantelor.

tomate
Tabel preluat din: Legumicultura, 2013, Stan N., N. Munteanu, T. Stan, Editura Ion Ionescu de la Brad, Iasi, Vol. III

Apa

Apa este deosebit de importanta pentru realizarea productiilor mari. Desi nu are implicatii majore precum lumina, apa determina calitatea majoritatii proceselor de crestere si dezvoltare.

Valorile optime ale umiditatii variaza in functie de fenofaze.

Astfel ca, se disting doua mari perioade: prima, pana la formarea fructelor si a doua, dupa formarea fructelor.

Prima perioada necesita o umidtiatte de 60% iar cea de a doua o umiditate de 80%.

Tomatele sunt sensibile la excesul de apa din sol care provoaca asfixierea plantelor, iar daca aceasta este prelungita apar carente cum ar fi cea de fosfor, azot, magneziu si este afectata vigoarea plantei si se diminueaza recolta.

Stresul hidric poate interveni in perioada de crestere si dezvoltare a plantelor determinand variatii ale cantitatii de apa de la valori maxime la valori minime.

In faza infloritului si caderii florilor stresul hidric poate conduce la avortarea florilor si diminuarea fructelor.

tomate

De asemenea, in perioada maturarii fructelor, excesul de apa si al umiditatii in sol, dupa o perioada secetoasa, determina craparea fructelor, fermentarea rapida.

S-a observat in timp, ca fructele maturate in conditii reduse de umiditate a solului au calitati gustative mai bune datorita acumularii in cantitate mai mare a substantei uscate solubile.

Solul

Tomatele prefera soluri mijlocii, nisipo- lutoase, luto-nisipoase, bogate in humus, fertile, bine structurate cu un drenaj bun, profund, cu apa freatica in profunzime si cu un nivel al ph- ului cuprins intre 5.5 si 7.0.

In cazul culturilor infiintate prin semanat direct solul trebuie sa permita o foarte buna pregatire a substratului germinativ si sa aiba fertilitate ridicata. Cele mai bune soiuri sunt cernoziomurile si solurile aluviale.

Elemente nutritive

Tomatele se dezvolta si rodesc bine pe soluri bogate in substante fertilizante: N total 0,12%, P2O5 mobil 1,5-20 mg la 100g sol, K2O schimbabil 12-15 mg la 100g sol, la care se adauga elementele nutritive din cantitatea de 5-6% humus.

Tomatele au cerinte mari fata de N, K medii fata de Mg si scazute fata de P.

Aerul

Cantitatea de oxigen de la nivelul radacinilor si dioxidul de carbon devin importante in momentul modificarii cantitatii si calitatii tomatelor.

Niveul de oxigen poate fi diminuat in cazul solurilor tasate, grele sau cu exces de apa. Bioxidul de carbon este un component esential al aerului, cu importanta esentiala in fotosinteza. Reglarea acestui factor este posibila, mai ales, la culturile din sere. Pentru tomate s-a demonstrat ca o crestere a concentratiei de CO2 la valori de pana la 0,09 – 0,14% determina o sporire semnificativa a fotosintezei si ca urmare si o crestere si dezvoltare superioara. Din aceasta cauza, “fertilizarea” cu CO2 este o practica curenta la culturile din sera.

Soiuri

In tara noastra se gasesc peste 70 de soiuri, hibrizi si populatii locale de tomate. La nivel global, sortimentul de tomate este mai variat, astfel incat, sa satisfaca cerintele pietei actuale de pe tot globul.

In mod constant apar soiuri noi si sunt excluse cele care nu mai fac fata exigentelor actuale.

Tehnologia de cultivare a tomatelor

In momentul actual se cunosc 5 metode de cultivare a tomatelor care asigura fructe esalonate pe durata unui an. Acestea sunt:

  1. Culturi in camp liber (neprotejat): timpurii, prin rasad; de vara, vara-toamna sau toamna prin rasad; de vara-toamna sau toamna prin semanat direct;
  2. Culturi in camp protejat: in tunele joase; in tunele inalte (solarii tunel); in solarii bloc;
  3. Culturi in sere;
  4. Culturi in rasadnite: timpurii, de vara sau de toamna;
  5. Culturi organice (biologice, ecologice).

Tehnologia cultivarii tomatelor in camp liber

tomate
Schema preluata din: Legumicultura, 2013, Stan N., N. Munteanu, T. Stan, Editura Ion Ionescu de la Brad, Iasi, Vol. III

Cultura timpurie prin rasad

Cultura timpurie prin rasad se realizeaza pentru obtinerea fructelor timpurii de tomate destinate consumului in stare proaspata.

Alegerea terenului

Culturile timpurii de tomate se pozitioneaza pe terenuri plane sau cu o panta usoara orientate spre sud, adapostite de vanturile si curentii puternici de aer, cu un sol usor si fertil.

Terenul trebuie sa aiba un sistem de irigatie bine pus la punct, de preferat cel pe brazde.

In cazul cultivarii tomatelor timpurii, acestea pot urma dupa lucerna, leguminoase, castraveti, verdetutri. Insa, sunt interzise ca premergatoare cartoful si solanaceele pentru fructe.

Pregatirea terenului

Terenul pe care urmeaza sa fie instalata cultura de tomate timpurii se pregateste inca din toamna, se desfiinteaza culturile anterioare, se mobilizeaza terenul in vederea nivelarii de exploatare, se realizeaza fertilizarea de baza si aratura de toamna.

tomate

Fertilizarea de baza pentru cultura de tomate timpurii se realizeaza cu gunoi de grajd, fermentat sau semifermentat, in cantitate de 30-60t/ha, sau cu ingrasaminte chimice pe baza de superfosfat in cantitate de 400-500 kg/ha (70-90 kg P2O5) si sulfat de potasiu 180-220 kg/ha (90-110 kg K2O).

In cazul solurilor usoare se recomanda sa se administreze doar 50/70% din cantitatea de ingrasamant in toamna si restul in primavara la definitivarea pregatirii terenului.

Fertilizarea de baza este urmata de aratura de toamna care se realizeaza la 18-30 cm, cand terenul se lasa in brazda nelucrata pana in primavara.

Primavara inainte cu 2 saptamani de la infiintarea culturii se marunteste solul cu grapa cu colti si se elimina buruienile. Ulterior se realizeaza lucrarile de pregatire a terenului de primavara: mobilizarea superficiala, fertilizarea de baza si starter, erbicidarea, modelarea si marcarea terenului.

Mobilizarea terenului se realizeaza cu grapa cu discuri prin doua treceri perpendicular la o adancime de lucru de 8-12 cm. In completarea fertilizarii de baza se administreaza ingrasaminte chimice astfel: superfosfat (100 – 200 kg/ha) si sulfat de potasiu (50 – 75 kg/ha) si celei starter azotat de amoniu (150 kg/ha) sau ingrasamant complex cu solubilitate ridicata, se realizeaza intre cele doua treceri cu grapa cu discuri sau din motive organizatorice inaintea lucrarii de mobilizare superficiala a solului.

Erbicidarea se realizeaza numai cu produse chimice.

Pentru infiintarea culturii de tomate timpurii terenul se modeleaza in straturi inaltate, cu latimea la coronament de 94 sau 104 cm.

Daca plantarea se realizeaza manual, odata cu aceasta opertiune se va realiza modelarea randurilor si rigolele de plantare.

Infiintarea culturii

Cultura de tomate timpurii se infiinteaza prin rasad produs la ghivece sau cuburi nutritive ori in palete alveolare.

Epoca de infiintare a culturii de tomate timpurii este conditionata de temperaturile din aer si sol si de ultima data calendaristica care permite infiintarea unei cuturi timpurii.

Specialistii apreciaza ca epoca de infiintare incepe cand in sol, la 10 cm adancime, temperatura este de circa 10- 12 grade Celsius, calendaristic la data de 15-25 aprilie in zonele sudice si cu 15-20 de zile mai tarziu in zonele nordice.

Plantarea rasadurilor de tomate se executa manual sau mecanizat. Inainte de plantare rasadurile sunt pregatite, se calesc si li se aplica un tratament fitosanitar preventiv.

Rasadurile de tomate sunt plantate cate doua randuri la distanta de 50-80 cm, in functie de latimea stratului la coronament; intre plante pe rand, distanta variaza intre 25 si 30 cm. Se realizeaza in felul acesta o densitate de 47-57 mii plante/ha.

Lucrarile de ingrijire

Lucrarile de ingrijire in cazul culturii de tomate timpuri au ca scop mentinerea culturii la standard normale si respectiv realizarea unei recolte timpurii cat mai mari.

In primele saptamani de la plantare se iau masuri de prevenire a ingheturilor care pot compromite complet cutlura. In acest sens se efectueaza o udare usoara pe toata suprafata sau udari individuale la planta pentru a nu raci solul in profunzime. Dupa aceasta operatiune se completeaza golurile cu rasad de aceeasi calitate si marime.

Ulterior se realizeaza doua prasile una manuala si una mecanizata pentru afanarea solului. Prasilele se vor repeta de 2- 3 ori pentru a preveni aparitia buruienilor si a mentine terenul mereu afanat.

Buruienile pot fi combatute si chimic cu erbicidele Nabu, Lasso, care se aplica postemergent cand buruienile sunt in faza tanara si erbicidul Fusila care se aplica cand buruienile au 3-4 frunze bine dezvoltate pentru a prelua cat mai mult din solutia erbicida.

La interval de o saptamana de la erbicidare se intervine cu o prasila completa.

Fertilizarea faziala se aplica in 2- 3 reprize cu 1 sau 2 fertilizari cu ingrasaminte la sol si o fertilizare foliara.

In mod normal, o prima fertilizare se realizeaza cu circa 50-70 kg N/ha, cand se formeaza fructele din prima inflorescenta. A doua fertilizare se realizeaza la cresterea intensa a fructelor din a doua inflorescenta, folosindu-se 30-50 kg N/ha + 25-40 kg K2O/ha. Fertilizarea foliara se recomanda a se aplica in locul celei de-a doua fertilizari la sol sau ca a treia fertilizari, aplicata la doua saptamani dupa cea de-a doua. Fertilizarea foliara se realizeaza cu ingrasaminte specifice care contin, in afara de macro si microelemente si stimulatori de crestere si vitamine, cum ar fi Calmax sau Nutrileaf in cantitate de 5 l/ha, in 500 l apa.

Ingrasamintele chimice sunt aplicate mecanic la sol la 10-12 cm distanta de randurile de tomate si la o adancime de 8-10 cm, o data cu prasila mecanica realizata cu ajutorul cutlivatorului. Daca nu se foloseste cultivatorul ingrasamintele chimice sunt incorporate in sol printr-o prasila cu sapa.

In timpul vegetatiei cultura de tomate timpurii se iriga in functie de nivelul precipitatiilor si gradul de aprovizionare al solului cu apa, in jur de 6-7 udari cu norme de 300-400 m3/ha. Aceasta lucrare se realizeaza dupa amiaza astfel incat, solul sa se incalzeasca pana la venirea noptii si picaturile de apa de pe plante sa se usuce.

Irigarea va tine in limite constante umiditatea in sol si va preveni craparea fructelor.

Pentru a grabi coacerea, se mentine un nivel scazut de umiditate in plantatie.

Combaterea bolilor si daunatorilor este o lucrare esentiala, de importanta ridicata, in realizarea recoltei de tomate timpurii.

Combaterea patogenilor si daunatorilor se poate face integrat.

Pentru o recolta rridicata de tomate timpuri se cere realizarea unor lucrari speciale de ingrijire determinate de particularitati biologice ale speciei si cultivarurilor folosite in cultura.

O lucrare de ingrijire speciala, este instalarea sistemului de sustinere, lucrare obligatorie in cazul soiurilor de tomate cu crestere nedeterminata. Aceasta lucrare se realizeaza imediat dupa completarea golurilor, cand terenul este zvantat destul de bine. Sistemul de sustinere poate fi realizat din araci individuali, spaliere sau pe diferite forme de sustinere.

O alta lucrare speciala, este copilitul tomatelor. absolut obligatoriu, in cazul culturii de tomate timpurii cu crestere nedeterminata. Lucrarea se realizeaza cand copilii au cel mult 5 cm lungime. Copilii se inlatura in totalitate.

Palisatul, o alta lucrare speciala, se realizeaza individual, pentru fiecare planta in parte. In cazul in care plantele sunt sustinute de araci, palisarea se realizeaza in 2-3 locuri cu rafie. In cazul in care palisarea se face p spalier planta se leaga cu sfaora, de sarma spalierului iar un capat al sforii se leaga de baza tulpinii, apoi sfoara se infasoara in jurul plantei iar capatul ramas liber se leaga cu un nod cu lat, de sarma.

Carnitul, o lucrare speciala a culturii de tomate timpurii regleaza timpurietatea recoltei, influenteaza marimea fructelor, cantitatea recoltei si perioada de vegetatie a plantelor. Lucrarea consta in inlaturarea varfului de crestere a tulpinii principale dupa a treia sau a patra inflorescenta, lasand dupa ultima inflorescenta inca 1-2 frunze.

Recoltarea

Fructele de tomate se recolteaza esalonat, pe masura maturarii lor si in functie de destinatia productiei. Recoltarea se poate realiza cu sau fara peduncul. In cazul in care tomatele se ambaleaza in ladite pe 2-3 randuri recolatarea se va face fara peduncul, iar daca fructele se ambaleaza in cofraje recoltarea se va face cu peduncul. Acesta va fi asezat in sus.

tomate

Recoltarea fructelor cu peduncul elimina riscul craparii si imbolnavirii fructelor in zona caliciala.

La recoltare, fructele trebuie sa aiba cel putin 50-60 g. Productia realizata variaza intre 20 si 30 t/ha, din care 15-20 t/ha, pana la 20-25 iulie, in sudul tarii, sau 15-20 august in celelalte regiuni. Aceste niveluri de recolta sunt cele minim admise, pentru a asigura eficienta culturii, dar pot fi si mai mari, ajungand pana la 40 t/ha.

B. Cultura de vara- toamna prin rasad

Cultura de tomate de vara -toamna prin rasad coincide cu ultima decata a recoltarilor din cultura timpurie si asigura fructe incepand cu data de 1-15 iulie , in functie de zona geografica.

In functie de destinatia fructelor cultura de vara- toamna satisface atat necesarul de fructe proaspete cat si pentru prelucrare.

Perioada lunga a conditiilor de mediu favorabile permite realizarea unei esalonari a culturilor si recoltelor, folosind cultivare si perioade de infiintare potrivite.

Scopul culturii de tomate de vara- toamna este realizarea de productii cat mai mari si de cea mai buna calitate care sa satisfaca in mod optim exigentele destinatiilor de folosire.

 

Alegerea terenului

Terenul pentru cultura de vara -toamna a tomatelor se va alege la fel ca la cultura timpurie de tomate. In cazul industrializarii solul trebuie sa fie uniform ca textura, structura si fertilitate pentru ca fructele sa fie maturate uniform pe intreaga suprafata a terenului, mai ales in cazul recoltarii mecanizate.

Cultura de tomate de vara- toamna va urma dupa aceleasi cutluri ca cea timpurie.

Pregatirea terenului

Pregatirea terenului pentru realizarea cutlurii de vara- toamna de tomate se realizeaza primavara si toamna. Toamna se desfiinteaza culturile anterioare si se executa nivelarea de exploatare daca este nevoie.

La tomatele de vara- toamna fertilizarea de baza este obligatorie. Aceasta se realizeaza cu cantitati mai mari de ingrasaminte, perioada de vegetatie fiind mai lunga. Gunoiul de graj se aplica in cantitati de 50 t/ha. Se evita folosirea gunoiului de grajd pentru culturile de tomate infiintate pe terenuri colinare, in zone mai reci, deoarece determina o crestere vegetativa mai viguroasa, sensibilizeaza plantele si intarzie maturarea fructelor.In cazul culturilor destinate prelucrarii si industrializarii nu se recomanda fertilizarea organica, pentru ca maturarea sa se realizeze uniform si plantele sa nu se sensibilizee la atacul bolilor.

La culturile de vara- toamna fertilizarea chimica este obligatorie. Se aplica ingrasaminte chimice, destinate fertilizarii de baza, toamna, in proportie de 50-75% din cantitatea planificata: 40-60 kg P2O5 (din superfosfat) si 25-50 kg K2O (din sulfat de potasiu)

Tot toamna se realizeaza si aratura adanca la o adancime de 28-30 cm terenul lasandu-se in brazda adanca nelucrat peste iarna.

Lucrarile de primavara au ca scop pregatirea patului nutritiv pentru infiintarea culturii.

Terenul este mentinut curat de buruieni, zvantat prin lucrari realizate cu grapa cu colti reglabili timp de doua saptamani inainte de infiintarea culturii.

Mobilizarea superficiala a solului se realizeaza cu grapa sau cu combinatorul. Intre aceste lucrari se aplica ingrasaminte chimice din fertilizarea de baza si un ingrasamant starter sau complex.

O alta lucrare care se realizeaza primavara si are ca scop mentinerea terenului curat de buruieni este erbicidarea. Aceasta lucrare se realizeaza odata cu pregatirea terenului sau postemergent. Modelarea terenului se realizeaza la fel ca la cultura de primavara.

Infiintarea culturii se realizeaza cu rasaduri obtinute in rasadnite, sere inmultitor sau solarii inmultitor. Cantitatea de infiintare a rasadurilor pentru un hectar depinde de densitatea culturii si are valori intre 150-300 de grame de samanta.

Rasadurile de tomate pot fi obtinute in pat sau in palete alveolare si pot fi repicate sau nerepicate.  Recomandarea specialistilor este ca rasadurile realizate prin metodele de mai sus sa fie repicate.

Densitatea rasadului repicat la pat trebuie sa fie de 350-400 fire/m2 si sa nu depaseasca 500-600 fire/m2, pentru a se obtine un rasad de buna calitate.

Rasadurile ce se vor planta in camp deschis la 20-30 mai, obligatoriu se vor obtine in spatii incalzite, iar cele ce se vor aplica dupa aceasta perioada pot fi produse in spatii incalzite doar prin radiatia solara.

Rasadul va fi esalonat in interval de 10-15 zile in functie de varsta rasadului, momentul rasaririi, acesta poate avea intre 50 si 35 de zile. Prima infiintare se va face cu rasaduri mai in varsta.

Epoca de infiintare a culturii de tomate de vara- toamna incepe de la sfarsitul lunii aprilie pana la inceputul lunii iunie, pentru o esalonare a fructelor.

In prima parte a perioadei se vor planta rasadurile cu perioada mai scurta de vegetatie urmand ca in ultimele decade sa se infiinteze rasadurile cu coacere precoce pentru a fi sigur ca ajung la maturitatea de comercializare. Tomatele de industrializare se planteaza la mijlocul epocii.

Tehnica plantarii

Plantarea tomatelor de vara -toamna se poate face prin 2 metode, manual si mecanizat. In cazul in care terenul este amenajat pentru plantarea manuala si irigarea este prin aspersiune, inainte de plantarea propriu-zisa se realizeaza o udare de aprovizionare cu 250-400 m3 de apa, in functie de umiditatea solului.

La plantarea mecanizata udarea de aprovizionare nu este necesara, dar daca aceasta este necesara, se realizeaza cu cateva zile inaintea plantarii, pentru ca masina sa poata intra pe teren.

tomate

Rasadul produs la pat se va planta mai adanc, iar daca este alungit, acesta se va planta ingenunchiat de-a lungul rigolelor pentru a nu fi taiat de masina in momentul prasilei.

Schemele de plantare si densitatile de plantare se aleg in functie de:

  • Tipul de crestere
  • Vigoarea plantelor
  • Destinatia cutlurii
  • Modul de irigare
  • Aplicarea unor lucrari speciale de intretinere
  • Zona de cultura

La plantele cu crestere nedeterminata se aplica lucrari de palisare, copilit si carnit.

Pe straturile cu latimea la coronament de 50 cm se amplaseaza cate un rand pe mijlocul stratului, iar pe cele cu latimea de 94-104 cm se amplaseaza cate doua randuri la 70-80 cm sau chiar numai un rand de plante.

Plantele cu crestere determinata pot fi plantate in diferite scheme pe teren modelat sau nemodelat. In functie de vigoarea cultivarelor, densitatea preconizata variaza intre 28 si 50 de mii buc/ha.

Lucrarile de ingrijire

Lucrarile de ingrijire au rolul de a asigura o crestere optima si o recolta maxima la cel mai mare standard de calitate.

Principalele lucrari cu caracter general sunt:

  • Completarea golurilor
  • Irigarea
  • Prasitul
  • Fertilizarea faziala
  • Combaterea bolilor si daunatorilor

Completarea golurilor se va face cu rasad de aceeasi varsta si calitate la 3-5 zile de la plantare.

Irigarea culturii de tomate de vara- toamna este esentiala pentru succesul cutlurii. Astfel, prima udare se va realiza simultan sau imediat dupa plantare. La culturile la care s-a realizat irigarea de aprovizionare, inainte de plantare, udarea se va face la 3-5 zile dupa plantare.

La prima udare, cantitatea de apa variaza intre 150-250 m3/ha, in functie de umezeala solului.

In timpul perioadei de vegetatie se executa 9-11 udari cu cantitati de apa cuprinse intre 350-400 m3/ha in functie de lungimea perioadei de vegetatie, zona climatica si cantitatea de precipitatii.

Udarile se vor realiza la interval de 7-10 zile si se executa in fazele critice ale cresterii si dezvoltarii plantelor, respectiv imediat dupa plantare si in fazele de formare si crestere a fructelor.

Prasitul este o operatiune care se aplica pentru combaterea buruienilor, incorporarea ingrasamintelor chimice aplicate fazial si aerisirea solului.

Lucrarea de prasila se executa la 2-3 zile de la ultima udare, in special in cazul irigarii prin aspersiune. Lucrarea de prasila se executa manual de 1-3 ori pe randul de plante si mecanizat de 3-5 ori. Insa, indiferent de modul de realizare, manual sau mecanizat, prima prasila se executa la 7-10 zile dupa plantat, cand plantele sunt prinse, buruienile sunt in faza de rozeta, iar terenul este bine zvantat dupa prima udare.

Fertilizarea faziala se face cu cantitati mai mari cu 25-50% fata de cutlura de tomate timpurii.

Prima fertilizare faziala se aplica la formarea fructelor, a doua se aplica in momentul legarii fructelor, iar urmatoarele fertilizari se vor aplica cu ingrasaminte foliare in cazul tomatelor tarzii.

La culturile destinate industrializarii, in special nepalisate, se aplica doar 2-3 fertilizari faziale. La prima fertilizare se vor asigura circa 75-80 kg/ha N si 25 kg/ha K2O, iar la a doua, 25 kg/ha N, 30 kg P2O5 si 25 kg/ha K2O. A treia fertilizare se aplica, de regula, la soiurile cu crestere nedeterminata, la care nu se urmareste realizarea unei simultaneitati de maturare a fructelor.

Combaterea bolilor si daunatorilor

Deoarece perioada de vegetatie a tomatelor de vara- toamna este mai lunga, atacul bolilor si daunatorilor poate fi mai daunator, de aceea se vor combate cu produse chimice.

Lucrari speciale

In functie de tipul de crestere a soiurilor, de realizarea palisarii, vor fi aplicate anumite lucrari speciale.

In cazul soiurilor cu crestere nedeterminata se aplica palisarea, copilitul si carnitul iar la cele cu crestere determinata se dirijeaza vrejurile si se aplica substante bioactive.

Palisatul se efectueaza doar la plantele de tomate cu crestere nedeterminata. Acesta poate fi realizat pe diferite tipuri de sisteme de sustinere, araci individuali, spalier inalt simplu, spalier inalt dublu, sistem in piramida, sistem mixt, spalier semiinalt, spalier cu o sarma, spalier cu 2-3 sarme.

Copilitul, o alta lucrare speciala, se realizeaza doar plantelor palisate, in functie de zona de cutlura. Astfel ca, in zonele sudice secetoase si calduroase, plantele se formeaza cu tulpina principala si 2-3 copili. In zonele centrale si nordice, mai racoroase si mai ploioase, plantele se copilesc radical, indepartandu-se toti copilii. In acest mod se previne inbolnavirea plantelor, datorita unei bune aerisiri a culturii.

De altfel, copilitul radical asigura o mai buna maturare a fructelor.

Lucrarea speciala de carnire are scopul de a opri cresterea tulpinii si dirijarea asimilatelor catre fructe, astfel ca, acestea sa atinga dimensiunile normale mai sigur si mai rapid.

Aceasta lucrare se efectueaza dupa ce planta are 6-10 inflorescente si consta in suprimarea varfului de crestere la doua frunze dupa ultima inflorescenta. Carnirea tulpinilor se face atunci cand fructele din ultimele inflorescente trebuie sa aiba peste 1-2 cm in diametru.

Carnitul se poate realiza cu 2-3 saptamani inainte de caderea primei brume.

Recoltarea fructelor

Recoltarea fructelor se realizeaza esalonat in functie de stadiul de maturare. Cu cat consumul de fructe se face mai tarziu cu atat fructele se culeg mai in parga. In cazul fructelor destinate prelucrarii, recoltarea se face la maturitatea deplina.

tomate

Lucrarea se realizeaza manual in 2-4 reprize, sau mecanizat, folosind diverse combine de recoltat tomate.

Productia variaza in limite foarte largi, in functie de zona de cultura, tehnologia aplicata, soi etc. In medie, productia minima care poate asigura rentabilitatea culturii este de 40-60 t/ha, dar in conditii de tehnologie optima se pot obtine pana la l00 t/ha sau chiar mai mult.

C. Cultura de vara- toamna sau toamna prin semanat direct

Cultura de vara- toamna prin semanat direct se practica la noi in tara pentru industrializare.

tomate
Schema preluata din: Legumicultura, 2013, Stan N., N. Munteanu, T. Stan, Editura Ion Ionescu de la Brad, Iasi, Vol. III

 

Alegerea terenului

Terenul pentru cultura de vara- toamna prin semanat direct trebuie sa fie plan, cu panta uniforma, cu soluri uniforme ca textura, structura si fertilitate, cu o rezerva scazuta de seminte sau rizomi de buruieni. Conditia esentiala pentru acest tip de cultura este instalarea irigatiei prin aspersiune fina care reduce apa stagnanta pe teren.

Pregatirea terenului

Terenul pentru cultura de vara- toamna a tomatelor direct prin seminte se lucreaza primavara si toamna si prevede maruntirea solului pentru patul germinativ, nivelarea terenului.

In cazul lucrarilor de toamna nu se aplica ingrasaminte organice la fertilizarea de baza, iar fertilizarea chimica se realizeaza cu 400-500 kg/ha superfosfat si 100-150 kg/ha sulfat de potasiu.

Lucrarile de primavara prevad pregatirea patului germinativ in camp, mobilizarea superficiala a solului cu grapa cu discuri, realizarea fertilizarii starter cu ingrasaminte complexe.

Urmatoarea lucrare este modelarea terenului in straturi inaltate cu latimea la coronament de 94 sau 104 cm.

In acest moment se pot aplica insectofungicide pentru prevenirea aparitiei bolilor si daunatorilor.

Infiintarea culturii

Pregatirea semintei este o operatiune esentiala pentru aceasta metoda de cutlura. Astfel, semintele se drajeaza sau se tin intr-un gel fluid care contine fertilizanti si substante stimulatoare care asigura conditii optime pentru rasarirea plantelor.

Cultura se infiinteaza in functie de zona geografica, cand in sol se mentine timp de 5-6 zile o temperatura de circa 10-12 grade Celsius. Calendaristic perioada coincide cu sfarsit de aprilie, inceput de mai. Schema si densitatea de infiintare a culturii depind de vigoarea cultivarului si de conditiile naturale si tehnologice.

Pe teren modelat se seamana cate doua randuri pe strat, dispuse la 40-50 cm intre ele, iar intre seminte (daca sunt drajate) se lasa o distanta de 15-25 cm, asigurandu-se o densitate de aproximativ 55-100 mii plante/ha. Pe teren nemodelat se recomanda schema (100+40) x 15-25 cm, adica in benzi de cate doua randuri la 40 cm, cu distanta intre benzi de 100 cm, iar plantele pe rand sunt dispuse la 15-25 cm, asigurandu-se o densitate de circa 58-95 mii plante/ha.

Tehnica semanatului

Semanatul se face la 2-2,5 cm adancime si se executa cu masina de precizie cu distributie mecanica sau pneumatica.

tomate

In cazul semintelor drajate acestea se pot semana bob cu bob realizandu-se astfel de la inceput densitatea de plante dorita. Norma de samanta variaza intre 1.25 – 1.50 kg/ha.

Lucrarile de ingrijire

Lucrarile de ingrijire in cazul culturii de vara- toamna prin semanat direct sunt aceleasi in mare parte cu cele aplicate culturii de tomate prin rasad.

Lucrarile prevad afanarea solului, combaterea crustei si distrugerea buruienilor prin prasile mecanice si manuale. Buruienile pot fi combatute si prin erbicidarea cu Sencor 0.3 kg/ha.

Prasilele vor fi executate dupa cum urmeaza: prima prasila cand randurile de plante sunt incheiate si plantele au primele frunze formate.

  • Aceasta prima prasila se executa la 2-3 zile dupa o udare sau o ploaie si dupa rarit.
  • A doua prasila se executa la 10-15 zile dupa o udare
  • Iar a treia prasila la aparitia primelor fructe

Irigarea se poate face prin rigole sau aspersiune.  Prin udare solul se va mentine la o umiditate constanta cuprinsa intre 70-80% pana la recoltare. Udarile se intrerup in momentul cand fructele ajung la marimea tipica, imediat inainte de schimbarea culorii spre galben roz.

Fertilizarea faziala se aplica in functie de tipul de sol astfel: pentru sol cu fertilitate medie se efectueaza 2 fertilizari faziale.

Prima executata cu cea de-a doua prasila si cea de-a doua efectuata cu un ingrasamant complex, solubil, in momentul aparitiei primelor fructe odata cu cea de-a treia prasila.

Combaterea bolilor si daunatroilor imediat dupa semanat si rasarit in camp, cand se aplica 2-3 tratamente pana ce plantele formeaza 5-7 frunze. Dupa aceasta faza combaterea se realizeaza la fel ca la celelalte tipuri de culturi.

Lucrarile cu carater special includ raritul, care se aplica numai daca nu s-a asigurat distanta corespunzatoare dintre plante pe rand.

O alta lucrare speciala acestui tip de cutlura prevede strangerea vrejilor de pe rand pentru usurarea activitatilor de ingrijire.

Recoltarea

Recolatrea fructelor de tomate se realizeaza prin aceleasi metode ca la metodele de cultura prezentate anterior, cand fructele ajung la maturitate biologica.

Recoltarea se poate realiza prin doua metode manual si mecanizat, cu combine speciale, care au urmatorul flux de operatiuni:

se taie plantele la 2-3 cm sub nivelul solului; plantele cu fructe sunt preluate de un elevator, care le conduce la un scuturator, ce separa fructele si solul de tulpinile si frunzele plantei; urmeaza separarea fructelor de sol pe un gratar scuturator; fructele si eventualii bulgari sau unele frunze ajung la o banda de alegere si sortare, in care se separa, manual sau cu celule fotoelectrice, fructele corespunzatoare de restul materialului; fructele sunt conduse spre buncarele de colectare, iar restul materialului este lasat pe terenul recoltat.   Productia ce se poate obtine in conditiile din tara noastra variaza intre 20 si 40 t/ha, dar poate ajunge si la 60-80 t/ha.

Tehnologia cultivarii tomatelor in solarii

Cultura tomatelor in solarii se realizeaza in perioada 25 martie 15 aprilie. Exista doua variante ale acestui tip de cultura:

  • ciclul scurt, cu infiintarea culturii in perioada 25 martie – 15 aprilie si desfiintarea acesteia in intervalul 15-20 iulie;
  • – ciclul lung, cu infiintarea culturii in aceeasi perioada ca in ciclul scurt si desfiintarea acesteia in jurul datei de 15-20 septembrie.

Cultivarea tomatelor se realizeaza conform fluxului tehnologic: pregatirea constructiilor si a terenului, infiintarea culturii, lucrarile de ingrijire si recoltare.

tomate
Schema preluata din: Legumicultura, 2013, Stan N., N. Munteanu, T. Stan, Editura Ion Ionescu de la Brad, Iasi, Vol. III

 

Pregatirea constructiilor

Constuctiile se pregatesc pentru cutlura de tomate inca din toamna dupa desfiintarea cutlurii anterioare si se finalizeaza in primavara prin montarea foliei de polietilena si ancorarea acesteia.

Pregatirea terenului

Terenul din solar se pregateste pentru cultura de tomate in doua perioade primavara si toamna astfel: Toamna se realizeaza lucrarile generale de pregatire a solului iar primavara se realizeaza dezinsectia, fertilizarea si erbicidarea. Dezinsectia solului se face cu Sinoratox 5G sau 10G in cantitate 25-30 kg/ha sau, respectiv, 10-15 kg/ha ori Galithion 20-25 kg/ha. Urmeaza fertilizarea starter cu azotat de amoniu 200 kg/ha sau cu un ingrasamant complex NPK 200-250 kg/ha, dupa care se aplica unul din erbicidele Treflan 5 l/ha sau Dual 5 l/ha. Ultima lucrare de pregatire a terenului este modelarea terenului si marcarea randurilor.

Infiintarea culturii

Cultura de tomate in solar se realizeaza prin rasad repicat in ghivece nutritive sau cuburi nutritive cu varsta de 55-65 zile. Pentru obtinerea rasadului semanatul se realizeaza in perioada 10-15 februarie si se repica dupa aparitia primei frunze adevarate.

Plantarea rasadurilor se va face in perioada 25 martie- 10 aprilie in functie de zona si conditiile meteo.

Schema de infiintare a culturii va fi aleasa in functie de tipul de solar, iar densitatea in functie de viguarea plantelor, de zona de cutlura si de tehnologia care se va aplica in continuare.  Astfel, pentru ciclul scurt se folosesc densitati mai mari iar pentru ciclul lung densitati mai mici.

tomate

Plantarea propriu – zisa se va realiza manual astfel incat, bolul de pamant sa poata fi acoperit cu 1,5-2 cm de sol.

Lucrarile de ingrijire urmaresc stabilirea si mentinerea la nivel constant a factorilor de microclimat, dirijarea temperaturii in special in perioada plantarii cand aceasta trebuie sa fie de cel putin 10-12 grade Celsius, in sol si 15-20 grade Celsius in aer si 12-15 garde pentru inradacinare. Pentru fructificare trebuie sa existe o temperatura in solar de aproximativ 18-22 grade Celsius, in sol si 20-25 grade Celsius in aer.

Prima lucrare care se aplica culturii de tomate in solar este completarea golurilor cu rasad de aceeasi varsta si calitate, in primele 5-10 zile de la plantare.

In acest moment se aplica si fertilizarea starter daca nu a fost efectuata la pregatirea solului.

Irigarea se efectueaza ori de cate ori este nevoie, astfel ca, umiditatea din sol sa fie de 50-60% din IUA, de la plantare pana la aparitia fructelor si de 60-70% din IUA, in perioada fructificarii. Norma de irigare pentru ciclul scurt este de circa 4000 m3/ha, distribuita cu 10-12 udari si de circa 6000 m3/ha, in ciclul lung, distribuita in 15-20 udari.

Fertilizarea faziala se executa in ciclul scurt de doua ori:  prima, cu ingrasaminte complexe 200-300 kg/ha, cand leaga fructele din prima inflorescenta, iar a doua, cu azotat de amoniu 200 kg/ha, in perioada legarii fructelor in a doua inflorescenta. In ciclul lung se aplica 2-3 fertilizari la sol, primele doua ca la culturile in ciclul scurt, iar a treia fertilizare o repeta pe a doua, cand leaga fructele in a cincea inflorescenta.

In solar, prasilele se vor executa doar manual, sau manual si mecanizat, de 5-7 ori in scopul afanarii solului si combaterii buruienilor.

Combaterea bolilor si daunatorilor

Bolile si daunatorii, desi, au un grad mare de incidenta si un spectru asemanator cu cel de la cutlurile din camp, valoarea pagubelor este destul de ridicata in cazul unor contaminari.

Lucrarile cu caracter special ce se desfasoara in solar sunt palisarea, copilitul, carnitul, tratamentele cu substante bioactive si defolierea.

Deoarece in sera se folosesc cultivare cu crestere nedeterminata, palisarea este o operatiune esentiala. Pentru cultura in ciclul scurt, palisarea se realizeaza pe spalier de 40-50 cm, plantele fiind conduse orizontal pe sarma spalierului, dar se poate efectua si folosind sistemul de sustinere (palisare) al solarului, conducerea plantelor fiind realizata pe verticala. In cazul culturilor organizate in ciclu lung, palisarea se efectueaza numai folosind sistemul de sustinere al solarului.

O alta lucrare care se realizeaza in cultura de tomate in solar este copilitul. Acesta se realizeaza prin eliminarea tulpinii principale si lasarea a doi copili, care se conduc in forma de U sau V. Copilitul se efectueaza ori de cate ori este nevoie.

Carnitul se efectueaza la 3-5 inflorescente, pentru culturile realizate in ciclul scurt sau la 8-10 inflorescente, in cazul culturilor din ciclul prelungit.

Tot in cadrul cutlurii de tomate in solar se realizeaza tratamente cu substante bioactive, care stimuleaza polenizarea si legarea fructelor precum si grabirea maturarii fructelor.

O alta lucrare realizata in solar la cultura de tomate este defolierea care presupune indepartarea frunzelor bolnave sau ingalbenite de la baza plantelor. Aceasta lucrare se efectueaza treptat pana la maturarea primelor fructe.

Recoltarea

Recoltarea se realizeaza manual cand fructele au ajuns la maturare. In ciclul scurt de vegetatie fructele ajung la maturare in perioada 25-30 mai in zonele sudice, sau in perioada 5-15 iunie, in celelalte zone, iar in cazul culturii in ciclu prelungit, fructele ajung la maturare cu 5-10 zile mai tarziu. Maturarea fructelor se termina in jurul datei de 30 iunie in ciclul scurt si 15 septembrie in ciclul prelungit. Productia variaza intre 40-50 t/ha, la cultura in ciclu scurt si intre 55-70 t/ha, la cultura in ciclu prelungit.

Tehnologia cultivarii tomatelor in sera

Cultivarea tomatelor in sere are ca scop obtinerea fructelor in perioadele in care acestea nu se pot realiza in camp, la noi in tara in perioada 1 octombrie – 1 mai.

In functie de conditiile climatice, de posibilitatile tehnice si de tipul de sera ales, tomatele pot fi cultivate in tara noastram prin mai multe variante tehnologice, precum, tehnologia clasica de cutlura, in film de solutie nutritiva, in saci.

Cultura de tomate in sera poate fi organizata in 2 cicluri, ciclul 1 plantele se conduc cu 8-12 inflorescente iar ciclul II cu 6-8 inflorescente. Pentru cultura in sera se pot folosi diverse soiuri de tomate adaptate conditiilor specifice de microclimat, lumina si temperatura.

Pentru infiintarea cutlurii se executa urmatoarele lucrari: pregatirea terenului si a scheletului serei, infiintarea culturii, lucrarile de ingrijire si recoltare.

tomate

Pregatirea terenului si a scheletului serei

In cazul culturii pe sol, operatiunile de pregatire a terenului si a scheletului serei sunt: evacuarea resturilor vegetale de pe sol, stabilirea si tratarea focarelor de boli si daunatori, fertilizarea de baza, mobilizarea solului, dezinfectia serei si a solului si modelarea terenului.

In cazul culturii in sera, realizata in saci, se pregateste stratul nutritiv si se instaleaza sistemul de irigatie prin picurare.

Cultura tomatelor in sera folosind tehnica filmului nutritiv necesita o pregatire speciala, astfel: se instaleaza jgheaburile si substratul de cutltura.

Jgheaburile au dimensiuni de maxim 20-30 m, sectiune de trapez, cu o latime de 15-20 m si o inaltime de circa 7-10 cm. Aceste jgheaburi se aseaza pe un suport cu o panta uniforma de 1-1,3%. Pe fiecare rand intre plante se aseaza blocurile de vata minerala, care au latura de 20-25 cm si inaltimea de 7.5 cm.

Infiintarea cutlurii

In functie de metoda de cutlivare folosita, in sol, saci sau jgheaburi cu solutie nutritiva, cultura se infiinteaza cu rasaduri produse in ghivece nutritive sau in cuburi cu vata minerala.

Indiferent de metoda de cultura aleasa rasadul trebuie sa aiba 60-65 zile pentru ciclul I si 40-45 zile pentru ciclul II.

In cazul culturilor care au perioada de vegetatie tot anul, culturile se vor infiinta cu rasad mai in varsta pentu cutlurile infiintate iarna si rasad cu varsta mai mica pentru culturile infiintate vara. La un hectar de cutlura se folosesc 28-35 mii fire de rasad.

Epoca de infiintare variaza in functie de ciclul de cultura: 20 decembrie –  5 ianuarie, pentru ciclul I, 10-25 iulie pentru ciclul al II -lea sau 10 iulie – 10 august ori 1-10 decembrie pentru ciclul lung.

Schema de infiintare prevede amplasarea a patru randuri pe traveea de  3,20 m latime sau opt randuri pe traveea de 6,40 m latime, la distantele 40-80-x 3(7)-40 cm; distanta dintre plante pe rand variaza intre 35-45 cm, realizandu-se o densitate de 28-35 mii plante/ha.

Plantarea se realizeaza diferit in functie de meoda de cutlivare aleasa. Astfel, in cazul culturilor realizate direct pe sol, tehnica se aseamana cu cea de la cultura in solarii. La culturile infiintate in saci, acestia se uda bine inainte cu cateva zile, iar bolul nutritiv al rasadului se amplaseaaza intr-o copca in mijlocul sacului. In cazul tehnologiei NFT rasadurile sunt asezate in mijlocul bolului de vata minerala.

Lucrarile de ingrijire

Cultura de tomate in sera indiferent de tehnologia folosita necesita lucrari de ingrijire generale si speciale.

Prima lucrare cu caracter general este completarea golurilor, care in cazul cutlurii in sera se recomanda sa se realizeze pana la 30 de zile de la plantare.

Afanarea solului se realizeaza ori de cate ori este nevoie inainte de mulcire.

Mulcirea se realizeaza cu material specific precum: folia de polietilena, agrotextile, care permit schimbul de aer.

In cazul culturii de tomate in sera copilitrul se realizeaza total, planta se conduce cu o singura tulpina, lucrarea se efectueaza saptamanal, concomitent cu dirijarea plantelor pe sfoara de sustinere.

Polenizarea pentru cutlura de tomate in sere se realizeaza suplimentar atunci cand nu exista suficienta lumina iar umiditatea solului este prea ridicata.

Carnitul se realizeaza cu scopul de a limita perioada de recoltare, de a grabi cresterea si maturarea fructelor si de a imbunatati calitatea acestora. Lucrarea se executa cu circa doua luni inainte de data ultimei recoltari.

In sera, se realizeaza o lucrare speciala, dirijarea factorilor de mediu, care se efectueaza permanent, de la infiintarea cutlurii pana la ultima recoltare avand ca scop mentinerea unei luminozitati si umiditati constante.

Fertilizarea culturii de tomate in sera se realizeaza numai pe baza analizelor agrotehnice si fiziologice. Pentru culturile infiintate in saci sau prin tehnologia NFT fertilizarea se face prin irigare sau solutie nutritiva.

Pe durata unei perioade corespunzatoare ciclului I se pot consuma urmatoarele cantitati de elemente nutritive: 425 kg/ha azot, 274 kg/ha fosfor (P2O5), 944 kg/ha potasiu (K2O), 687 kg/ha calciu (CaO) si 134 kg/ha magneziu (MgO).

Irigarea cultruii de tomate in sere se realizeaza prin rigole, aspersie sau picurare, in cazul culturii infiintate in saci sau module cu turba, iar in cazul cutlurii NFT irigarea se face prin filmul de solutie nutritiva.

La o cultura pe sol in ciclul I se consuma intre 3400 –4500 m3/ha apa distribuita astfel: cate 200-300 m3ha in ianuarie si februarie, 300-500 m3/ha in martie, 500-700 m3/ha in aprilie, 1200-1500 m3/ha in mai si 1000-1200 m3/ha in iunie. In perioada iulie-decembrie se consuma 3000-4600 m3/ha apa, distribuita astfel: 1000-1500 m3/ha in iulie, 900-1100 m3/ha in august, 500-700 m3/ha in septembrie, cate 300-500 m3/ha in octombrie si noiembrie si pana la 300 m3/ha in decembrie. Daca se foloseste irigarea prin picurare, norma de irigare se reduce cu 20-50%.

In zilele insorite cand fotosinteza este la nivel maxim aerul din sera poate fi imbogatit cu bioxid de carbon, care poate ajunge la nivelul de 0.15-0.20 %.

Pentru combaterea bolilor si daunatorilor care pot fi diversi in culturile de tomate infintate in sera se foloseste metoda integrata.

Combaterea chimica, folosita ca ultima masura, se va aplica la momentul optim si cu cele mai eficiente produse, pe baza recomandarilor specialistilor in protectia plantelor.

tomate

Recoltarea

La fel ca la celelalte metode de cutlura, recoltarea tomatelor se face esalonat, de 2-3 ori pe saptamana, la momente de maturare variabila in functie de lungimea perioadei de timp de la recoltare pana la consum.

La culturile din ciclul I, recoltarea incepe la sfarsitul lunii martie si dureaza circa 90 de zile, iar la cele din ciclul al II-lea, recoltarea se realizeaza intre sfarsitul lunii septembrie si sfarsitul lunii noiembrie – inceputul lunii decembrie (60-70 de zile).  Productia, in ciclul I, poate ajunge pana la 70-100 t/ha, iar in ciclul al II-lea pana la 50-70 t/ha.

Tehnologia cultivarii organice a tomatelor

Metoda organica de cultivare a tomatelor poate fi practicata atat in teren protejat cat si neprotejat. Cultura organica de tomate se realizeaza pe terenuri convertite la cultura organica de catre organisme nationale si internationale abilitate.

Acest tip de cultura urmeaza aceleasi etape ca la cultura conventionala: alegerea si pregatirea terenului, infiintarea cutlurii, lucrarile de ingrijire si recoltarea, insa metodele si materialele folosite sunt conform normelor agriculturii organice sau altor sisteme alternative.

In ceea ce priveste pregatirea terenului, desi, in mare parte este asemanatoare cu cea de la cutlurile traditionale, resturile vegetale se toaca pe loc si raman pe sol in vederea incorporarii.

tomate

Fertilizarea culturilor de tomate organice incepe in toamna si se finalizeaza in timpul vegetatiei, aceasta variaza in functie de scopul si calitatea solului. Pentru fertilizare se poate folosi compostul “matur”, care poate fi completat cu cenusa lui Thomas (pentru fosfor) si magnezie potasica (pentru potasiu). Ca ingrasamant organic se poate folosi si gunoiul de grajd proaspat sau usor fermentat, aplicat pe solurile mai grele si numai toamna. Gunoiul de grajd trebuie sa provina de la vite sau porci si sa fie produs in ferma organica. Daca este din afara fermei nu trebuie sa depaseasca 25 t/ha.

Aratul se efectueaza la adancimea de 15-18 cm cu plugul fara cormana, rotosapa sau grapa cu discuri, astfel incat, brazda sa nu fie rasturnata.

Aceasta opertiune se realizeaza toaman tarziu pentru solurile grele si mijlocii si primavara pentru solurile usoare.

In cadrul culturii de tomate organice nu este permisa maruntirea excesiva a solului si lucrarea cu freza. Modelarea terenului se va face in straturi inaltate iar solul se va acoperi pe coronament cu mulci.

Infiintarea culturii

Pentru cutura de tomate organice se utilizeaza rasad de 35-55 zile, produs la cuburi nutritive, ghivece nutritive sau la pat, care se planteaza pe randuri sau in cuiburi de 2-3 plante la distante mult mai mari ca la culturile conventionale.

Lucrarile de ingrijire

In ceea ce priveste lucraile de ingrijire, acestea sunt aceleasi ca pentru cultura conventionala dar se executa diferit.

Prasitul se va realiza doar daca terenul nu este mulcit cu diferite materiale care concura la conservarea si imbunatatirea structurii solului, sporirea activitatii microbiologice, evitarea imburienarii, diminuarea imbolnavirii plantelor.

Irigarea se realizeaza cu apa nepoluata iar fertilizarea de baza cu ingrasaminte organice si preparate cu actiune complexa. De obicei, se efectuează 1-2 fertilizari organice la sol, cu compost bine maturat sau se folosesc dropsuri (drajeuri) din gunoi de pasare. Ca ingrasamint foliar se poate folosi un biopreparat lichid din alge (contine potasiu, calciu, fosfor, magneziu si microelemente) sau zeama de balegar fermentat.

Plantele de tomate se paliseaza si se conduc in functie de metoda de cutlivare aleasa, astfel: plante nesustinute pe sol gol, plante nesustinute pe mulci de plastic sau organic, plante sustinute pe araci individual sau pe spalier pe teren gol sau mulcit.

Combaterea bolilor si daunatorilor difera in totalitate fata de cultura conventionala.

Astfel:

  • alternarioza: soiuri rezistente, igiena sanitara, mulcire, buna circulare a aerului, prevenirea picaturilor de apa pe frunze, rotatia culturilor, produse cuprice;
  • mana: soiuri rezistente, igiena sanitara, prevenirea picaturilor de apa pe plante, palisarea culturii, produse cuprice;
  • – septorioza: igiena sanitara, rotatia culturilor, prevenirea picaturilor de apa pe frunze, antitranspirante, produse cuprice;
  • bacterioze: produse cuprice, eliminarea si distrugerea plantelor infectate. Cei mai importanti dintre daunatori pot fi controlati prin urmatoarele masuri:
  • afide: sapun insecticid (sapun de potasiu), favorizarea insectelor pradatoare, produse din piretru, rotenone;
  • gandacul din Colorado: culegerea adultilor, protejarea insectelor folositoare, tratamente cu produse din piretru, rotenone;
  • musculita alba: sapun insecticid, capcane lipicioase de culoare galbena, protejarea insectelor folositoare, ulei de usturoi, piretru, rotenone.

Recolatrea

Recoltarea se efectueaza manual, in functie de conditile de transport si pastrare. Ambalarea fructelor se face doar in ambalaje noi sau in ambalaje la a doua folosire dezinfectate si tapetate cu hartie, iar etichetarea se va face conform normelor stabilite de standard.

Productia la recoltare este, de regula, mai mica decat in cazul culturilor conventionale, dar poate atinge usor valori de 40-60 t/ha.

Informatii preluate si sintetizate din: Legumicultura, 2013, Stan N., N. Munteanu, T. Stan, Editura Ion Ionescu de la Brad, Iasi, Vol. III

Despre autor

Dana Lazareanu

Peisagista, pasionata de universul plantelor si gradinilor.

Sunt 0 comentarii la acest articol

Nu exista comentarii

Adauga un comentariu