Casa si gradina

Stevia dulce – plantare, recoltare si utilizare

Autor: Dana Lazareanu | Publicat pe 15.10.2020, actualizat la 15.10.2020, in Casa si gradina Stevia dulce – plantare, recoltare si utilizare

Stevia dulce, denumita stiintific Stevia rebaudiana face parte din Familia Asteraceae fiind raspandita in zonele cu clima temperata. La scara larga stevia este cunoscuta drept planta dulce deoarece in stare prospata este de aproximativ 30 de ori mai dulce decat zaharul, si de 300 de ori mai dulce ca extract.

Desi este un indulcitor excelent, stevia nu are calorii si nu influenteaza glicemia, o lingurita de indulcitor de stevie este echivalenta cu 5 lingurite de zahar. Stevia dulce este o planta bogata in vitamine, in special C si K, saruri minerale – potasiu, magneziu, calciu, fosfor, fier, zinc, precum si in proteine si fibre. Planta de stevie reprezinta un inlocuitor mai sanatos al zaharului, ajuta la eliminarea lichidelor, detoxifica organismul si contribuie la eliminarea oboselii.

Planta de stevie dulce esre rezistenta la ger, prefera soluri umede, bine drenate, nu tolereaza solurile saraturate. Aceasta vegeteaza pe soluri acide cu pH 4-5, dar suporta si valori mai ridicate, pana la 7-8. Rezista la seceta deoarece are radacina lunga si isi poate asigura mai usor necesarul de apa, insa se recomanda plantarea in locuri umbroase deoarece, chiar daca isi asigura apa din sol, frunzele pot capata arsuri de la soare.

Lucrarile de infiintare a culturii se pot realiza fie toamna, fie primavara in functie de lucrarile realizate pe sol. Toamna se ara la adancimea de 40-50 cm si se aplica ingrasamant, in primavara se continua cu lucrarile de nivelare a solului si se pregateste patul germinativ pentru insamantare.

Aceasta se realizeaza in randuri cu 30 de cm intre ele. Dupa rasarirea plantelor se realizeaza procesul de rarite, lasandu-se 20 de cm intre plante pe acelasi rand. Fertilizarile se aplica la plantare si la mijlocul verii, iar pentru indesirea plantelor se taie varfurile lastarilor la aproximativ o luna de la rasarire.

Cultura de stevie dulce nu necesita mult spatiu si ofera oportunitatea diversificarii culturilor reprezentand o importanta componenta a sustenabilitatii mediului inconjurator.

Stevie dulce – origine si raspandire

Stevia este o planta utilizata inca de acum 1500 de ani, de catre guarani (trib sud-american a carui activitate principala era agricultura) in Paraguay, locul de origine al steviei dulci. Guaranii utilizau stevia pentru a indulci diferite ceaiuri, in special ceaiul denumit maté (obtinut din Ilex paraguariensis, cultivat prima data de iezuiti, si care a ramas inca extrem de popular in tarile sud–americane); ei foloseau frunzele acesteia, fie uscate si puse in ceai pentru indulcire, fie crude le mestecau pentru a se delecta cu gustul dulce al acestora.

Produse recomandate

Ardei gras Amy

28,04 lei

32,99 lei (-4,95 lei)

Detalii produs
Seminte Adei gras Barbara

7,19 lei

8,99 lei (-1,8 lei)

Detalii produs

In anul 1887, cercetatorul dr. Moises Santiago Bertoni, in calitate de director al Colegiului Agricol din Asuncion, a fost primul care a descris proprietatile biologice ale steviei dulci. Mai tarziu, chimistul Ovidio Rebaudi, in anul 1900, a izolat ingredientele active, glicozidele, responsabile cu capacitatea de indulcire a extractelor din frunzele de stevie.

Caracterizarea diferitelor glicozide din stevie a fost terminata in anul 1931. In anul 1970, cercetatorii japonezi au dezvoltat primul indulcitor comercial pe baza de stevie, a carui utilizare a devenit extrem de populara. Incepand cu secolul 21, planta de stevie dulce a capatat notorietate in intreaga lume, in principal in Europa.

Dupa mai multe studii, utilizarea sa a fost interzisa intrucat se considera ca ar avea proprietati cancerigene, interdictie ce a aparut odata cu popularizarea indulcitorului de sinteza – aspartam. In anul 2008, FDA (SUA) a aprobat utilizarea anumitor glicozide din aceasta urmand ca in anul 2011 si Uniunea Europeana sa permita utilizarea indulcitorilor pe baza de stevie.
Stevia dulce a fost cultivata pentru prima data la scara larga in Paraguay, in anul 1964. De atunci a fost introdusa in cultura in numeroase tari, precum Brazilia, Korea, Mexic, SUA, Indonezia, Tanzania, Bangladesh, si Canada (in anul 1990). In prezent, cea mai mare productie se realizeaza in China, iar piata principala de desfacere este Japonia. In Kenya, in anul 2008 a inceput cultivarea in scop comercial, iar introducerea acesteia ca indulcitor in magazinele de profil a condus la declinul industriei de obtinere a zaharului.

In Catalogul Plantelor de Cultura Europeana, cat si Nationala, nu este inregistrata nicio creatie biologica la acesta specie. In tara noastra, aceasta specie de stevie a capatat un accent deosebit dupa anul 1990, cand planta a inceput sa fie cultivata sporadic pe suprafete mici, de cultivatorii ce practicau horticultura de hobby. In Romania, in perioada anilor 1980 a fost luata in studiu aceasta specie, pe langa alte plante cu proprietati de indulcitor, cum ar fi topinamburul, sorgul dulce, irisul dulce, etc.

Cercetarile s-au finalizat cu identificarea unor varietati de topinambur din care se puteau extrage indulcitori naturali cu tehnologia aferenta si totodata obtinandu-se si produse de panificatie (fursecuri, biscuiti, cozonac) indulcite cu topinambur, destinate cu precadere diabeticilor. In perioada aceea, nu s-au obtinut rezultate deosebite in ceea ce priveste cultura de stevie dulce pe teritoriul Romaniei.

Cercetarile facute dupa anul 1996 au fost reluate la SCDL Buzau iar la scurt timp abandonate din motiv ca varietatile utilizate atunci erau sensibile la temperaturi scazute, nu rezistau peste iarna si aveau un nivel scazut de productie. Anul 2010 vine cu cercetari noi in domeniu horticulturii, utilizand o paleta mai larga de varietati iar dintre acestea au fost identificate doua varietati cu capacitate sporita de adaptabilitate la conditiile pedoclimatice ale tarii noastre pe care se continua cercetarile si in prezent. La nivel de tara, au fost infiintate loturi experimentale in zone diferite din punct de vedere climatic pentru a se determina cu exactitate zonarea culturii.

Proprietati alimentare

Frunzele de stevie au un gust placut, dulce care persista cateva ore, iar puterea de indulcire a acesteia poate ajunge pana la 300 de ori mai mare comparativ cu cea a zaharului, insa este influentata de caracteristicile soiului cultivat, zona de cultura si tehnologia aplicata.

Frunzele pot fi utilizate la indulcirea diverselor sosuri, bauturi, ceai, cafea, bauturi racoritoare, cocktailuri si alte preparate asemanatoare. Totodata, se pot adauga in salate realizate fie din legume, fie din fructe. Nu in ultimul rand se pot consuma ca atare, in stare proaspata mestecate, fiind foarte mult apreciate de catre persoanele care au interdictie in consumul produselor dulci si al zaharului, consumul fruzelor de stevia fiind o alternativa sanatoasa si rapida in potolirea asa numitei‚ ‚pofta de dulce’.

Proprietati medicinale

Potrivit cercetarilor realizate de catre OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii), stevia regleaza presiunea arteriala, previne aparitia cariilor, stimuleaza pancreasul in producerea de insulina, functioneaza ca un agent bactericid, are proprietati antiseptice, anti-inflamatorii, hipotensive, diuretice, cardiotonice. Rezultatele au fost foarte bune in utilizarea sa impotriva dermatitelor, eczemelor, ridurilor, inrosirii tenului, iritatiilor.

Steviolul (compusul central), regleaza nivelul glucozei din sange prin stimularea producerii de insulina, dar si stimularea capacitatii de utilizare a acesteia. S-a constatat ca pentru persoanele care prezinta diabet si obezitate este indicat consumul de stevie dulce. Frunzele de stevie dulce sunt sursa principala de producere a glicozidului steviol care hraneste pancreasul si il ajuta astfel sa isi recapete functia normala de producere a insulinei.

Totodata, stevia contine o mare cantitate de fenoli si flavonoizi ceea ce conduce catre capacitatea sa antioxidanta specifica. Desi poate fi de 300 de ori mai dulce decat zaharul, stevia nu contine calorii. Cele doua glicozide importante continute de aceasta planta sunt steviozida si rebaudiozida, compusi responsabili cu gustul dulce al steviei. Pe langa acestea, se mai gasesc cumarine, acizi cinamici, triterpene, steroli.

Produse recomandate

Alte utilizari ale steviei dulci

Produsele ramase dupa procesarea frunzelor de stevie dulce (tulpina, frunzele neconforme) sunt de cele mai multe ori utilizate in producerea si obtinerea de fertilizanti sau adaugate ca aditivi alimentari in furajele animalelor.

Particularitati biologice

Stevia este o planta erbacee, perena (in zonele mai reci se cultiva ca planta anuala, fiind sensibila la inghet), a carei tulpina lemnoasa, verde poate atinge 100 cm inaltime, cu un sistem radicular viguros care emite tulpini fragile ce produc frunze mici eliptice, sesile, de 3-4 cm lungime, lanceolate sau spatulate. Lamina are forma acuta catre varf, cu marginile serate.

Partea superioara a frunzei este pubescenta. Florile sunt mici, albe grupate cate 2-6 florete. Fructul este o achena si contine cate o samanta.

Tehnologia de cultura

Stevia dulce este o planta ce prefera solurile putin acide, pH-ul optim al solului fiind de 6.1-6.5. Cresterea vegetativa este redusa cand temperaturile sunt mai mici de 20ºC. In general, planta poate creste pe diferite tipuri de sol, insa prefera terenurile bine drenate si bogate in materie organica pentru o buna dezvoltare vegetativa.

Stevia dulce este o planta iubitoare de apa, motiv pentru care se recomanda irigarea culturii la 3-5 zile pe timp de seceta, si chiar mulcirea culturii pentru rezultate optime si conservarea mai buna a apei in sol. Infiintarea culturii se recomanda a se face prin rasaduri, deoarece semintele au dimensiuni mici, neuniforme si prezinta atat o capacitate nativa de germinare redusa, cat si o durata scurta de pastrare a capacitatii germinative, de regula 3 luni.

Cultura poate fi realizata prin mai multe metode, in randuri echidistante, la 70 cm intre randuri si la 30 cm intre plante/rand sau in benzi, la 30-40 cm intre randuri si 50-70 cm intre benzi. De altfel, stevia poate fi cultivata chiar si in ghivece, in jardinière pe terase, balcoane, respectandu-se cerintele de lumina si apa. In conditii de stres hidric, creste concentratia de glicozide cu rol de indulcitor in detrimentul productiei.

Recoltarea poate incepe la 3 luni de la plantare si presupune taierea lastarilor tineri. Procesul este influentat foarte mult de soiul utilizat si zona de cultura, insa oricare ar fi, planta trebuie sa aiba o inaltime de 50-70 cm, si sa fie aproape procesul de inflorire. Astfel se obtine maximul de steviol. Recoltatul se poate face mecanizat la o distanta nu mai mica de 10 cm de sol pentru a ajuta la regenerarea tufei.

Fiind o planta perena, tulpinile care raman pe teren, vor asigura productia anului urmator. Recoltarea se recomanda a nu se face pe timp de arsita, iar imediat dupa recoltare, cultura sa fie aprovizionata cu apa pentru a preveni deprecierea calitatii plantelor.

Recoltarea se realizează dimineața si presupune tăierea frunzelor pe parcursul mai multor etape, esalonat, pentru a avea constanta pe toata durata culturii. La un hectar de stevie se preconizeaza o productie cuprinsa intre 15-20 de tone de frunze verzi. Dupa recoltare, frunzele se usuca si se maruntesc. Recoltarea semintelor are loc toamna, inainte de scuturarea plantelor. Semintele extrase se pastreaza in incaperi uscate si aerisite.

Dupa recoltare se incepe imediat procesul de uscare a plantelor pentru a pastra uleiurile esentiale de interes si mai ales glicozidele. Astfel, in functie de tehnologia disponibila si de cantitatea de material vegetal recoltat, uscarea se poate realiza mecanic, cu ajutorul echipamentelor necesare acestei operatiuni sau manuala, prin distribuirea materiei vegetale pe suporturi de plasa pentru a asigura o buna circulatie a aerului sau uscarea asemeni sunatoarei, prin realizarea de buchete din plantele recoltate si agatarea acestora in spatii bine ventilate.

Din grupa daunatorilor care ar putea afecta stevia dulce, fac parte cicadele si musculita alba. In general, specia este rezistenta la atacul agentilor patogeni, motiv pentru care poate fi cultivata cu succes si in sistem ecologic.

Cercetarile intreprinse pana in prezent demonstreaza ca genotipurile obtinute in cadrul lucrarilor de ameliorare pot fi cultivate cu succes in spatii protejate, incalzite sau reci, iar in camp, in zonele mai calde, usor protejate peste iarna cu folii, miniarcade, acoperirea plantelor cu resturi vegetale (paie).

Despre autor

Dana Lazareanu

Peisagista cu acte in regula din 2014, dar interesata dintotdeauna de universul plantelor si a tot ce ma inconjoara. Atenta la detalii imi place sa identific frumosul si sa il pun in valoare. Si pentru ca pasiunea pentru plante nu era suficienta, o completez cu cea de editor si specialist marketing, inca din 2015. Preocupata constant de vizual, de completarea in mod armonios a functionalului/necesitatii cu esteticul/frumosul.

Produse recomandate

Ardei gras Amy

28,04 lei

32,99 lei (-4,95 lei)

Detalii produs
Seminte Adei gras Barbara

7,19 lei

8,99 lei (-1,8 lei)

Detalii produs

Sunt 0 comentarii la acest articol

Nu exista comentarii

Adauga un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Articole asemanatoare

pestre

Accesoriile ideale pentru buna functionare si intretinere a semineelor s...

Citeste tot articolul
pestre

Obtinerea rasadurilor de calitate are la baza respectarea unor criterii ...

Citeste tot articolul
pestre

Bamele sunt din ce in ce mai cautate de micii fermieri care se orienteaz...

Citeste tot articolul

Abonare la newsletter

3% DISCOUNT la orice comanda la abonarea la newsletter-ul nostru.