Pestre.ro - Produse si Accesorii pentru Gradina si Ferma - Intoarce-te in magazin

Enciclopedia Fitosanitara

Ordinea de aplicare a ingrasamintelor la legume

Publicat pe 16.07.2017 in Enciclopedia Fitosanitara Ordinea de aplicare a ingrasamintelor la legume

 

Pentru obtinerea unor recolte sanatoase si bogate trebuie sa avem in vedere ordinea de aplicare a ingrasamintelor la legume.

 

Stabilirea modului corect de administrare a ingrasamintelor chimice este factorul care determina  eficienta acestora. Trebuie urmarit ca substantele nutritive sa fie cat mai mult in zona radacinilor active ale plantelor.

Perioada de administrare

Perioada de administrare difera in functie de conditiile pedo-climatice, ca si de faza de consumul maxim al plantei de cultura.

Solul prin caracteristicile sale fizice, chimice si biologice influenteaza in mare masura perioada de administrare a ingrasamintelor. In perioada de incoltire al semintelor este foarte important ca substantele nutritive sa existe in cantitati suficiente, in zona unde apar radacinile plantei. Acesta este criteriul optim in stabilirea perioadei optime de administrare a ingrasamintelor.Deci nu se poate recomanda un calendar standard, totusi este posibila stabilirea unor caracteristici generale cu privire la administrarea ingrasamintelor, avandu-se in vedere elementele nutritive de baza.

Ingrasamintele azotoase sunt foarte active in sol si pot fi usor spalate de apele pluviale sau de irigatii. Pentru a preintampina aceste pierderi aceste ingrasminte se vor administra  in momentul in care este cel mai mult nevoie de ele, in cele mai multe cazuri nu se administreaza toata cantitatea de azot in perioada de insamatari sau de crestere a plantelor, administrarea facandu-se in etape, in anumite perioade de evolutie a plantelor.

Este stiut faptul ca plantele legumicole extrag din sol cantitati mult mai mari de elemente fertilizante din sol, secatuind-ul pe o perioada mult mai scurta decat alte plante de cultura. Se poate aprecia, ca valoare aproximativa, ca la principalele specii de legume, consumul de azot, fosfor, potasiu si calciu este de 2 ori mai mare decat la cereale, insemnand in cifre medii 605 kilograme hectar, fata de 304 kilograme per hectar.

Consumul specific variaza in functie de tipul de legume cultivate, iar consumul total de substante nutritive este dependent de volumul recoltei, dar si de gradul de intensivitate al culturii. Spre exemplu, in sere si solarii, unde avem productii ridicate, este foarte ridicat consumul de substante, deoarece se obtin si productii foarte ridicate. Consum mare de substante din sol il au si culturile cu perioada lunga de vegetatie, cum sunt morcovul sau varza.

O irigare repetata sau volum ridicat de apa din precipitatii pun in miscare un proces continuu de spalare in adancime a substantelor usor solubile, se precizeaza ca anual se spala din stratul arabil 20-70 kg K2O si 150-300 kg CaO la hectar. De asemenea, cu cat aprovizionarea cu apa si lumina este mai buna, cu atat absorbtia se va realiza mai repede, deci va fi nevoie de mai multe substante in sol. De acest lucru trebuie tinut cont mai ales in culturile protejate, unde fertilizarile trebuie sa fie intensive, cu cantitati mari de substante.

In functie de epoca de aplicare, exista mai multe tipuri de fertilizari:

1.  Fertilizarea de baza

Este fertilizarea ce se executa inainte de inceperea culturii si se face de obicei toamna, cand se aplica ingrasamintele de organice si cele minerale, mai greu solubile (superfosfat), etc. Primavara se aplica ingrasamintele mai usor solubile: azotatul de amoniu, sarea potasica sau ingrasamintele complexe, odata cu lucrarile superficiale ale solului (grapat, cutlivat).

Fertilizarea de baza in cazul solurilor usoare de lunca si pentru legume mai tarzii se poate face si primavara.

  1. Fertilizarea locala

Fertilizarea locala sau de start se face odata cu semanatul sau plantatul legumelor. Se vor aplica ingrasaminte pe randurile semanate sau in cuiburile de semanat sau plantat. Astfel plantele vor avea substantele necesare pentru o buna plecare in vegetatie, demonstrat fiind ca primele 15 zile sunt critice in fertilizare.

  1. Fertilizarea suplimentara sau faziala

Este fertilizarea ce se face in cursul perioadei de vegetatie si este mai necesara si mai ult practicata la culturile de legume decat la alte culture. Includem aici fertiirigarile, fertilizarile foliare si fertilizarile cu ingrasaminte complexe, incorporate pe rand.

Rolul elementelor nutritive in viata plantelor

In cele ce urmeaza, vom sintetiza cateva detalii privind rolul elementelor nutritive principale in viata plantelor.

Azotul (N) – este un element cu rol plastic implicat in compozitia chimica a unor aminoacizi, protide si protein, enzime, vitamine, fitohormoni si clorofila. Are un rol deosebit in diviziunea si inmultirea celulei. De aici rezulta vigoarea de crestere si energia plantei fertilizata cu azot, acest element fiind cel mai important in ceea ce priveste cresterea si marimea recoltelor.

Fosforul (P) – este un element determinant al calitatii recoltelor (daca azotul impune vegetatie puternica, in detrimentul calitatii in caz de exces, fosforul contribuie la calitatea recoltei). Acesta asigura o buna dezvoltare plantei, prin dezvoltarea sistemului radicular, echilibrand cresterea plantei si rezistenta acesteia la conditii nefavorabile.

Potasiul (K) – Dupa nivelul reprezentarii sale in compozitia plantelor si unele functii complexe atribuite este considerat cel mai puternic cation din viata plantelor. Influenteaza cantitatea si calitatea productiei, marind rezistenta culturilor la factorii nefavorabili (cadere, boli, ger).

Calciul (Ca) – Favorizeaza formarea, maturarea si pastrarea fructelor.

Magneziul (Mg) – este esential in procesul de fotosinteza fiind atomul central al moleculei de colorofila.

Fierul (Fe) – favorizeaza sinteza clorofilei si este implicat in fixarea mai productiva a azotului;

Manganul (Mn) – rol major in fotosinteza si in sinteza proteinelor;

Cupru (Cu) – stimuleaza procesele de reproducere la plante, asigura rezistenta impotriva ciupercilor

Zincul (Zn) – un element de baza in stimularea cresterii si dezvoltarii plantelor.

Borul (B) – este microelementul cel mai implicat in fecundarea florilor, este foarte important in viata plantelor.

Molibdenul (Mo) – are rol in reducerea nitratilor in planta si fixarea simbiotica a azotului molecular.

La legume, ingrasamintele se administreaza odata sau de doua ori tinandu-se seama de perioada de vegetatie. Administrarea se face in  doua faze, jumatate la 15 zile dupa plantare, iar restul dupa legarea rodului, ingrasamantul fiind administrat la circa 10/15 cm distanta de   tulpina plantei si amestecandu-se cu solul. In functie de perioada de aplicare ingrasamintelor se disting 3 variante  si anume :

  • fertilizare inainte de semanat/plantat numita ferilizare de baza
  • fertilizarea odata cu semanatul/plantatul
  • fertilizare in timpul vegetatiei

Fertilizarea inainte de semanat/plantat

  • Se imbina cu sistemul de lucrare al solului, odata cu aratura adanca sub brazda. Ingrasamintele pot fi incorporate si cu lucrarile dinaintea semanatului, in acest caz se folosesc ingrasaminte usor solubile , care vor fi utilizate de plante la inceputul pornirii in vegetatie la culturile legumicole.

Fertilizarea odata cu semanatul/plantatul

  • Pentru plantele care se seamana in randuri sau in cuiburi, ingrasamintele se aplica cu semanatori speciale care lasa pe acelasi rand sau cuib semintele si ingrasamintele
  • O astfel de fertilizarea asigura nutritia plantelor pe 20/30 zile de la rasarire.

Fertilizarea in timpul vegetatiei

Este denumita si ingrasare suplimentara si are ca scop sa completeze nevoile plantelor in elemente nutritive in anumite perioade critice ale nutritiei acestora.

Ingrasamantul YaraMila Cropcare NPK 11-11-21

Ingrasamantul complex YaraMila Cropcare, contine un raport NPK 11-11-21 si este destinat fertilizarilor de baza, la sol, in doza de 150-300 kilograme/hectar, in functie de aprovizionarea solului. Pe langa NPK, Cropcare contine si microelemente si CaO si Mg. Un avantaj ridicat il constituie absenta clorului, fiind ideal la fertilizarea solului ce urmeaza a fi cultivat cu plante sensibile la clor, ex: ceapa.

YaraMila Cropcare este disponibil si in varianta de 5 kilograme, asa incat se poate folosi si pentru fertilizarea solariilor si gradinilor pe suprafete mici. Facand un calcul simplu, la doza maxima de 300 kilograme/hectar, rezulta o cantitate de 3 kilograme per 100 metrii patrati.

Ambalajul de 5 kilograme pentru Cropcare este de asemenea utilizat la pregatirea amestecului pentru germinare, fiind folosit in doza de 2-4 kilograme/metru cub de amestec.

Ingrasamantul Cropcare se elibereaza treptat, oferind o plantei substantele necesare pe o perioada relativ lunga.

Ingrasamintele din gama Power sunt destinate fertilizarilor de baza, primavara si toamna, dar si fertilizarii faziale. Particulele acestor tipuri de ingrasaminte sunt fine, omogene, eliberarea fiind treptata si absorbtia rapida.

Avantajul acestor ingrasaminte este dat de uniformitatea acestora, de raportul de micro, macro si mezo elemente, la fel pe fiecare granula.

Se recomanda folosirea acestor ingrasaminte in doza de minim 150 de kilograme/hectar la fertilizarea de baza, sau 30-50 kilograme/hectar, in functie de fertilizarea faziala.

 

Despre autor

Otilia Dovancescu

Agronom, cu experienta de 20 ani in tratamente fitosanitare, in pomicultura, cultura mare, viticultura.

Sunt 0 comentarii la acest articol

Nu exista comentarii

Adauga un comentariu

Articole asemanatoare

pestre

Grâul este un termen generic care desemnează mai multe specii aparținând genului Triticum. Acest...

Citeste tot articolul
pestre

In ultima perioada  se vorbeste tot mai mult de stresul termic la culturi, care este cauzat de schimbaril...

Citeste tot articolul
pestre

Cine sunt dusmanii agricultorilor?   Identificarea, prevenirea si combat...

Citeste tot articolul