Cum se face

Lalele – tot ce trebuie sa stii

Publicat pe 24.09.2017 in Cum se face Lalele – tot ce trebuie sa stii

Laleaua  (Tulipa) este un gen care cuprinde aproximativ 100 de specii de plante cu flori din familia Liliaceae. Sunt originare din sudul Europei, nordul Africii si Asia, din Anatolia si Iran (unde floarea este reprezentata pe drapelul national) pana in China si Japonia. Zonele cele mai diversificate in ceea ce priveste speciile de lalele sunt Muntii Pampir, Muntii Hindu Kush si stepele din Kazakhstan.

Denumirea stiintifica a lalelelor, tulipa, vine de la cuvantul persan toliban, care inseamna tulpan.

Istoria lalelelor

In jurul anului 1635, olandezii erau innebuniti dupa lalele. Nu numai ca le cultivau se mandreau cu ele si făceau din ele obiectul unui comert înfloritor: vindeau şi cumparau bulbi, la preturi mari pana cand, brusc, in luna februarie a anului 1637, totul s-a prabusit: preturile au scazut subit, iar cei ce investisera masiv in comertul cu lalele au avut de suportat socul unui colaps care aminteste de cele mai dure crize economice ale vremurilor moderne.

Secolul al XVII-lea a reprezentat pentru Olanda o epoca de prosperitate economica si de inflorire culturala, asa-numita Epoca de Aur Olandeza. In ciuda razboaielor care se desfasurau non-stop mai peste tot in Europa, Olanda prospera economic si cultural: negotul era tot mai intens, iar olandezii au contribuit hotarator la dezvoltarea multora dintre instrumentele si practicile moderne ale finantelor si comertului. O flota de peste 10.000 de corabii strabatea oceanele lumii, facand negot cu tinuturi indepartate si contribuind la bunastarea si prestigiul tarii.

Olanda era una dintre cele mai evoluate, democratice, bogate si respectate tari europene. In anii 1630, mania lalelelor, s-a transformat intr-un fenomen economic cu impact nebanuit asupra populatiei.

De curand, repertoriul plantelor cultivate in Olanda se imbogatise cu o noua specie: laleaua, adusa, dupa cele mai credibile surse, din Turcia. In 1593, Charles de l’Écluse unul dintre cel mai reputati botanisti si horticultori din Europa, devenise profesor la prestigioasa Universitate din Leiden si infiintase acolo o gradina botanica vestita, printre ale carei atractii se numara si colectia sa de lalele. Bulbii fusesera procurati din Turcia, prin intermediul unui ambasador al Sfantului Imperiu Roman de Natiune Germana la curtea sultanului Soleiman Magnificul.

Laleaua s-a aclimatizat atat de bine in Olanda, incat cultura ei s-a raspandit in toata tara si cumva, aceasta floare a atins o coarda sensibila in inimile olandezilor, devenind floarea lor preferata si un simbol al statutului social. A inceput sa fie cultivata tot mai mult in gradini si folosita ca decor in interioarele elegante ale patricienilor, generand chiar aparitia unui tip special de vas (numit tulipiera), cu mai multe “guri”, astfel incat fiecare floare sa fie pusa in valoare in mod individual. Numeroase tablouri pictate in acea epoca infatiseaza buchete bogate de flori, printre care se regasesc lalelele, mai cu seama cele cu floarea in mai multe culori – cele mai rare si mai pretuite.

De la aceasta preferinta, de ordin estetic si social, s-a ajuns, in cativa ani, la o dezlantuire de patima in sfera economica, iar aceasta evolutie, brusc curmata, constituie miezul relatarilor privind asa-numita criza a lalelelor.

Lalelele cu flori de o singura culoare erau oricum indragite, dar adevarata nebunie s-a declansat in momentul aparitiei in gradini a unor lalele cu flori neobisnuite: petalele lor erau vargate cu dare de culoare diferita de cea a fondului. Imbinarile de alb si rosu sau rosu si galben, uneori chiar combinatiile de trei culori dadeau florilor o infatisare uimitoare, noua si fascinanta, iar fascinatia s-a raspandit, in cativa ani, in toata Olanda si apoi peste granitele ei, in alte tari ale Europei.

Ironia consta in faptul ca acest fenomen al strierii petalelor fusese produs de un agent patogen – un virus al plantelor. Infectarea cu acest virus incetineste dezvoltarea plantelor, astfel incat lalelele de acest tip erau mai greu de obtinut, mai rare si, prin urmare, mai scumpe decat cele cu flori unicolore.

Aparitia florilor cu petale in mai multe culori a dus rapid la comercializarea lor drept varietati noi, botezate cu nume pompoase precum Viceregele sau Semper Augustus (dupa cum se vede, importanta numelui in marketingul unui produs era foarte bine cunoscuta de olandezii Epocii de Aur). In arena comertului cu lalele au aparut, dupa iubitorii de flori, simplii investitori care, fara nici un interes estetic, doreau pur si simplu sa realizeze speculatii financiare cu aceasta marfa, profitand de interesul crescut fata de ea. Si astfel, bulbii din soiurile cele mai rare si mai spectaculoase ca aspect au inceput sa fie tranzactionati pe preturi din ce in ce mai mari.

Aceasta era, asadar, floarea care avea sa devina “personajul” central al dezlantuirii de entuziasm incheiate brutal la inceputul anului 1637.

Plantarea bulbilor de lalele se face in luna noiembrie. Inainte de plantare  este recomandat sa se faca o selectie a bulbilor ( este indicat sa cuparam bulbi tratati termic ) si sa fie indepartati cei stricati sau uscati. De asemenea, bulbii nu trebuie sa prezinte nici zgarieturi , taieturi sau zone moi.

lalele - bulbi

Bulbii pot fi plantati incepand cu 1 noiembrie in solar cat si in gradina.

 In solar se pot planta esalonat pana la 20 decembrie, recoltarea urmand a se efectua  din primele zile ale lunii ianuarie pana  spre finalul lunii martie.

In gradina se pot planta tot in luna noiembrie, la o adancime de 5 – 6 cm fara pericol de inghet sau pierderea materialului saditor.

In primavara laleaua plantata in gradina incepe sa infloreasca  in a doua jumatate a lunii aprilie, sau depinde si cum este temperatura in anul respectiv.

lalele

Lalele – Cum si unde se planteaza bulbii?

Bulbii de lalele nu sunt pretentiosi fata de condiţiile de sol. Totusi se obţin rezultate mai bune intr-un pamant bine lucrat, argilo-nisipos, bogat în humus si cu o reactie neutra. Solurile nisipoase sau grele pot fi folosite numai in cazul in care li se aplica, in prealabil, anumite tratamente.

Terenurile destinate culturilor de lalele trebuie să fie expuse la soare, deci bine luminare si protejate de vanturile reci, sa aiba suprafata plana, fara adincituri in care sa stagneze apa, fapt care ar provoca apariţia bolilor criptogamice şi in consecinta, stricarea bulbilor.

Trebuie evitata vecinatatea constructiilor, gardurilor şi a arborilor, deoarece pe terenurile puternic umbrite, bulbii de lalele sunt mici. Totusi, soiurile tardive pot fi amplasate la semiumbra unde infloresc mai indelung.

Lalelele nu suportă ingrasarea solului cu balegar proaspat inainte de plantare deoarece aceasta duce la putrezirea sistemului lor radicular. Cel mult ingrasarea se va face cu un an inainte, la planta premregatoare sau la ogorul negru. Chiar cantitatile mici de balegar proaspat dauneaza.

Dupa efectuarea plantarii, terenul se acopera cu un strat de circa 8 cm turba in stare umeda, care protejeaza bulbii contra inghetului, previne formarea crustei si reduce cresterea buruienilor.

 

 

Lalele – sfaturi utile

lalele

In primul rand, materialul saditor trebuie sa fie de calitate foarte buna. Bulbii de lalele sa nu fie vatamati, bolnavi sau putreziti.

Iubeste soarele, lumina, locurile insorite, calduroase. Cu toate acestea, chiar daca plantam bulbii de lalele la poalele copacilor, acest lucru nu le va deranja prea tare, deoarece, la vremea infloririi lor, umbra copacilor inca este rara.

Laleaua va suferi in locurile umbroase, si, an dupa an, bulbii se vor dezvolta prost, micsorandu-se pana la disparitie. Tijele florale se vor lungi peste masura, iar florile  vor ramane mici, decolorate, fara vlaga.
Substratul/pamantul in care vor fi plantate lalelele este bine sa fie usor, bogat in elemente nutritive, bine afanat, permeabil la apa si aer. Pamantul argilos, greu, va fi amestecat cu turba, perlit  sau nisip, pentru a deveni mai afanat, permeabil.

Lalelele nu suporta excesul de apa, deoarece radacinile, neprimind suficient oxigen, vor incepe sa putrezeasca, se imbolnavesc si mor. Asa ca nu vom permite ca, in locurile unde avem lalele (bulboase in general), apa sa balteasca in urma ploilor sau a topirii zapezii.

Nivelul pH-ului trebuie sa fie 6,5-7 chiar 7,5. Un pamant acid (5,0-5,5) va trebui ameliorat cu faina de oase, dolomita, var sau cenusa. Intr-un pamant acid lalelele se dezvolta foarte prost, se imbolnavesc si, in timp, dispar.

Lalele – cum le ingrijim?

Ingrijirea este cat se poate de simpla:

  1. udare doar in perioadele de seceta; In perioada de inflorire, planta are nevoie de un aport de apa mai consistent, astfel ca, vom uda lalelele cam de 2 ori la 10 zile. Vom inceta lalelele sa udam din momentul incetarii infloririi. Mare grija cand  udam, deoarece apa, care accidental cade pe  flori, poate duce la patarea lor si chiar la instalarea fungilor;
  2. hranire cu substante organice: cenusa, macerat de buruieni, compost. Daca se foloseste gunoi de grajd, mranita sau/si gunoi de pasare, acesta se va incorpora, in cantitate mica, primavara, devreme, chiar pe zapada netopita, inaite de rasarirea lalelelor;
  3. afanare sistematica, mai ales dupa ploaie, pentru preintampinarea formarii crustei de pamant; daca oxigenul nu ajunge la radacini, bulbii de lalele se vor sufoca, existand pericolul mucegairii si, fireste, imbolnavirii bulbilor;
  4. indepartarea buruienilor, sau, si mai bine, mulcirea cu material organic (iarba vesteda, paie, scoarta de copac, keramzit, etc.);
  5. indepartarea  florilor de lalele dupa terminarea infloririi, lasand frunzele, pana la vestejirea lor pe ¾. Acest lucru este valabil la toate bulboasele. Frunzele vor hrani planta pana in momentul vestejirii lor. Abia atunci le vom putea indeparta.

Exista un mic, dar eficient secret, folosit din batrani: pe fundul gropii/lacasului/brazdei de plantare pentru lalele se pun 1-4 hamsii, sau orice peste mic (nu din conserva!), coada sau cap de peste. Potasiul eliberat in urma descompunerii va hrani bulbii si va face ca florile sa fie mai frumoase, mai viu colorate. Totodata, mirosul intepator va alunga daunatorii (coropisnitele, soarecii de camp, etc), implicit cartitele.

Teoria spune ca, bulbii de lalele, an de an trebuie scosi, uscati si replantati in alte locuri. Numai ca, replantarea pe locul initial se poate face doar o data la 2-4 ani, iar daca este vorba despre o gradina de mici dimensiuni, acest lucru este foarte complicat. In acest caz exista doua solutii: 1 – vom planta bulbii in recipiente si 2 – vom risca sa nu scoatem bulbii de lalele cativa ani la rand.
Daca, totusi, ne hotaram sa-i scoatem, acest lucru trebuie facut cu grija: bulbii de lalele se scot cand frunzele sunt vestede si ingalbenite. Scoatem cu grija, fara sa-i vatamam, ii curatam de resturi si de pamant si-i punem la uscat intr-un loc ferit de soare si curenti de aer, cu temperatura, de preferat, constanta (22-25 grade).

Dupa ce s-au uscat,  bulbii de lalele vor fi depozitati in locuri intunecate, racoroase si uscate (de preferat 10-12 grade), in cutii cu perforatii, pungi de hartie ori saculete de panza, fiecare soi cu eticheta sa. Bulbii de lalele se vor verifica sistematic, pentru a nu avea surpriza sa se strice pana la plantarea din octombrie.

Lalele – boli si daunatori

Cele mai intalnite cauze sunt:

  • materialul saditor de provenienta dubioasa;
  • plantarea in substrat acid, greu, argilos sau cu umiditate foarte mare (balteste apa);
  • aplicare de ingrasamant natural nematurat;
  • plantarea bulbilor de lalele pe locurile in care s-au cultivat  alte bulboase (inclusiv carofi);
  • bulbii nu au fost tratati dupa scoaterea lor din pamant, sau/si pastrarea/uscarea necorespunzatoare inainte de plantare;
  • plantarea prea aglomerata (deasa).

Bolile lalelelor sunt provocate de: virusuri, bacterii, ciuperci, etc.

Virozele, cauzate, fireste, de virusuri sunt boli transmise in mod direct prin insectele sugatoare cum sunt paduchii de frunza, paianjenii, dar si prin cepele infectate deja. Lalelele afectate se vor scoate si arde. Locul respectiv se va dezinfecta cu var, si nu se va mai planta pe acest loc niciun fel de bulboasa 5-6 ani. Locul va fi folosit pentru flori anuale, mai ales craite si galbenele, cunoscute ca plante sanitar.

Pentru  combaterea insectelor daunatoare vom folosi agenti repelanti naturali (putem stropi cu macerate de usturoi, de ace de conifere, galbenele , craite, pelin, rostopasca sau coji de citrice) sau produse chimice.

Putrezirea coletelor si caderea lalelelor sun provocate de ciuperca Pythium de barynum.

Daunatorii lalelelor

Paduchii de frunze ( Aphidae) sunt printre cei mai periculosi dusmani ai lalelelor, deoarece ataca in colonii. Apar pe lalele in sera, cand umiditatea atmosferica este prea scazuta sugand, in general, partile tinere si moi ale plantelor.

Paianjenul de radacina (Ryzoglyphus echinopus). Atacul acestuia asupra lalelelor este lesne de recunoscut dupa frunzele care se ingalbenesc brusc, in urma distrugerii radacinilor si bulbilor.

Soarecii si sobolanii. Soarecii ataca, in special, partile aeriene, iar sobolanii prefera dulceata bulbilor de lalele, astfel incat, ele vor fi distruse in totalitate.

Lalelele se pot planta in palcuri, ca borduri florale, in diverse desene florale, si in combinatii cu narcise, zambile, muscari, crocusi.

Bulbii pot fi plantati in ghivece sau jardinière.

Si cei care locuiesc la bloc se pot bucura in primavara de frumusetea lalelelor proaspat inflorite. In plus, procesul de inflorire poate fi controlat  in acest caz astfel ca cei care planteaza in ghiveci sau jardinière isi pot surprinde apropiatii cu flori proaspete si de Craciun.

Recoltarea florilor de lalea

Este indicat sa recoltam lalelele dimineata devreme sau seara; se recolteaza in faza de boboc ce s-a colorat.

Florile recoltate se pastreaza in locuri intunecoase,  cu temperatura de 15 grade C.

Despre autor

Otilia Dovancescu

Agronom, cu experienta de 20 ani in tratamente fitosanitare, in pomicultura, cultura mare, viticultura.

Sunt 0 comentarii la acest articol

Nu exista comentarii

Adauga un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Articole asemanatoare

pestre

Pielea este cel mai mare organ al corpului uman, dar si cel mai expus la factori externi. Temperaturile oscila...

Citeste tot articolul
pestre

Solarul reprezinta o constructie de protectie a plantelor. Acesta este utilizat pentru a prelungi epoca de pro...

Citeste tot articolul
pestre Cand si cum plantam bulbii de toamna

Lucrarile de primavara incep inca din toamna, in gradina - mai exact, in perio...

Citeste tot articolul