Pestre.ro - Produse si Accesorii pentru Gradina si Ferma - Intoarce-te in magazin

Casa si gradina

Cele mai bune plante care previn si combat raceala

Publicat pe 13.11.2017 in Casa si gradina Cele mai bune plante care previn si combat raceala

Raceala – Date generale

    1. Cauzele frecvente ale racelii
    2. Simptomele racelii
    3. Diferenta dintre raceala si gripa

Tratamente naturale pentru raceala

    1. Tratament cu ceai de busuioc
    2. Tratament cu ceai de musetel
    3. Tratament cu ceai de galbenele
    4. Tratament cu ceai de ghimbir
    5. Tratament cu ceai de salvie
    6. Tratament cu ceai de tataneasa
    7. Tratament cu ceai de rozmarin

Raceala – Date generale

Raceala este una dintre cele mai cunoscute si comune boli. Multi oameni considera frigul o cauza a aparitiei racelii sau guturaiului. Desi, multa vreme cauza acestei boli a ramas necunoscuta, acum cativa ani a fost publicat un studiu realizat la Universitatea Yale, SUA, care explica legatura dintre temperaturile joase si activitatea virusurilor.

Cercetatorii au descoperit ca la temperaturi ridicate soarecii infectati cu virusuri produc o serie de semnale imune, antivirale, care activeaza mecanismele de aparare ale organismului care lupra impotriva virusurilor.

In schimb, la temperaturi mai joase, soarecii produc mai putine semnale antivirale, astfel incat, infectia poate persista.

In culturi de laborator, celulele provenite din caile respiratorii umane, infectate cu rinovirusuri si mentinute la cald, erau mai predispuse sa sufere moartea celulara programata – un fenomen normal, determinat de raspunsul imunitar si care are ca scop limitarea raspandirii infectiei in organism. In schimb, in cazul celulelor pastrate la rece, era mai putin probabil sa se intample acest fenomen.

Frigul este astfel un factor favorizant al aparitiei guturaiului, nu cauza lui; cauza o constituie infectia cu virusuri.

raceala

O alta explicatie care o completeaza pe prima – este aceea ca, atunci cand e frig, oamenii petrec mai mult timp in interior, cu ferestrele inchise, iar astfel concentratia de virusuri in aerul incaperilor creste, facand mai probabila molipsirea.

Cauzele frecvente ale racelii

Desi exista peste 200 de virusuri diferite care produc raceala, un procent de 30-50% dintre cazurile de raceala sunt produse de virusuri neidentificate.

Studiile au aratat ca raceala isi face aparitia o data cu venirea anotmpului rece. Riscul aparitiei racelii creste in cazul polipilor nazali, alergiilor si stresului prelungit.

Simptomele racelii

Simptomele apar la doua zile de la infectie si dureaza intre 2 si 14 zile pana la vindecare.

Raceala se manifesta prin dureri de gat, dureri de cap si febra, infundarea nasului sau scurgerea de secretii nazale, stranuturi, respiratie dificila pe nas.

Raceala este rezultatul atacului virusurilor asupra organismului si sistemului imunitar. Daca virusul trece de linia de aparare, in principal reprezentata de mucoasele de la nivelul gatului si nasului, acesta se multiplica si invadeaza celulele din jur. Raspunsul organismului la invazia virusului reprezinta de fapt simptomele racelii.

Celulele infectate trimit semnale catre globulele albe specializate in remedierea problemelor. Acestea in scurt timp ajung la locul infectiei si elimina o serie de substante chimice, cum ar fi kininele. Astfel, aceste substante produc simptomele racelii, extra productie de mucus, ruptura membranelor celulare, pierderea de lichid din capilarele sanguine si vasele limfatice.

raceala

Mod de transmitere

In functie de tipul virusurului viroza se transmite pe mai multe cai.

  • prin inhalarea picaturilor suspendate in aer care se gasesc acolo de un timp indelungat; 
  • prin inhalarea particulelor relativ mari ale secretiilor respiratorii, care ajung in aer pentru scurt timp; 
  • prin contactul secretiilor respiratorii infectate cu pielea sau obiectele inconjuratoare, urmat de atingerea ochilor sau a nasului. 

Virusul poate fi transmis rapid in a doua si a patra zi de la infectare, cand nivelul virusului este cel mai ridicat.

Diferenta dintre raceala si gripa

Gripa este o froma mai grava si avansata a racelii. Virusul gripal are proprietatea de a-si schimba complet structura antigenica la anumite intervale de timp, chiar la peste 20 de ani, determinand aparitia unor noi tulpini virale pentru care populatia nu are anticorpi formati. In aceste cazuri apare pandemia de gripa care se raspandeste rapid si poate afecta zone foarte extinse ale globului.

In secolul al XX-lea au existat trei pandemii de gripa: in anul 1918 (gripa spaniola care a cauzat decesul a 40 de milioane de oameni), apoi in anii 1957 si in 1968. Cele mai frecvente epidemii de gripa se formeaza in aglomeratii urbane, in colectivitati de muncitori si mai ales, la copiii din crese, gradinite, camine si scoli. In anul 2003, organizatia Mondiala a Sanatatii a considerat gripa drept a patra cauza de deces.

Boala se transmite de la persoane bolnave prin picaturile de saliva emise prin tuse, stranut sau vorbire, punand in pericol sanatatea celor din jur, mai ales a copiilor, a bolnavilor cu afectiuni cronice, a persoanelor slabite si in varsta de peste 65 de ani, cu carente vitaminice acute si cu sistemul imunitar scazut.

Potrivit statisticilor Organizatiei Mondiale a Sanatatii, pe plan mondial exista aproximativ un miliard de persoane cu risc crescut de imbolnavire grava de gripa, care poate evolua spre pneumonie, tuberculoza si chiar deces. In Romania, anual se imbolnavesc de gripa circa 10-20% dintre locuitori.

Desi pare o boala banala, cu o durata normala de numai 6-7 zile, gripa trebuie tratata cu mare grija, pentru a evita o suprainfectie cu evolutii sub forma de epidemii sau chiar pandemii. Daca nu este tratata eficient pot aparea complicatii agravante: pulmonare, neurologice si digestive (greata, varsaturi, diaree, dureri abdominale), apoi conjunctivita, meningita, otita, pericardita si miocardita. Precautii suplimentare se impun la copiii mici, batrani, gravide, persoane cu boli cardiace si respiratorii care fac forme severe de gripa, cu complicatii ce maresc riscul de deces in numai 24-48 ore.

raceala

Este cunoscut ca, in general, copiii sanatosi, bine alimentati, care nu au complicatii vor rezista mai usor cu un tratament naturist (ceaiuri, siropuri, vitamine). In schimb, un copil anemic si bolnavicios poate avea 6-8 episoade virale pe an, mai frecvente intre lunile octombrie-aprilie, datorita variatiilor mari de temperatura si a scaderii imunitatii organismului.

In general, gripa se poate vindeca in 7 zile cu tratament si intr-o saptamana fara tratament. Aceasta fraza trebuie luata ca o gluma, deoarece sunt absolut necesare tratamente adecvate, in scopul evitarii unor faze mai grave.

In tratamentul bolilor respiratorii este necesar sa se faca o diferenta intre virozele non-gripale si gripa propriu-zisa:

  • virozele non-gripale pot surveni de 3-5 ori pe an, cu febra de 37-38°C, stranut, tuse, nas infundat, rosu in gat, secretii seroase, voce schimbata, lacrimare si cu senzatie de nisip în ochi;
  • gripa propriu-zisa debuteaza brusc, cu febra mare (peste 39°C), cu dureri de cap si musculare, frisoane, tuse seaca si secretii abundente din nas.

Tratamente naturale pentru raceala

In prezent, nu exista medicamente antivirale care sa combata eficient virusurile care provoaca raceala. Tratamentul racelii este simptomatic, adresandu-se efectelor nu cauzei.

Remediile usoare ajuta impotriva durerilor, congestiei nazale, durerilor in gat si tusei. Ajuta suportarea usoara a catorva zile de boala, pana cand sistemul imunitar invinge infectia virala.

raceala

Atentie!

Pentru tratarea racelii nu se iau antibiotice, acestea sunt pentru a trata bacterile nu virusurile, deci nu au efect. Iar folosirea antibioticului cu scop de prevenire distruge atat bacteriile patogene cat si pe cele benefice, din intestine.

Astfel, cele mai bune remedii impotriva racelii sunt cele naturale cu plante si repaus la pat. O metoda foarte eficienta care inhiba multiplicarea virala si favorizeaza aparitia leucocitelor este inhalarea de aburi.

Lupta cu raceala poate dezhidrata organismal uman, de aceea trebuie urmata o dieta bogata in lichide, de la supe la ceaiuri din plante speciale cu miere care vindeca intr-un timp cat mai scurt.

Pentru ca raceala este o boala des intalnita de-a lungul vietii si nu are tratament medicamentos ci natural, simptomatic, este bine ca elementele folosite in tratament sa fie la indemana, in mod constant. Astfel, este bine ca in orice gospodarie sa existe plante care foarte putin procesate sa reduca si sa trateze raceala.

Unele dintre cele mai importante plante ce merita cultivate in gradina sau ghiveci pentru tratarea racelii sunt: Busuioc, musetel, ghimbir, salvie, galbenele, rozmarin.

Tratament cu ceai de busuioc

Busuiocul este o planta ce se poate cultiva atat in gradina cat si in gjiveci.

Busuiocul se cultiva primavara la sfarsitul lunii februarie in ghivece si se poate transplanta in gradina la sfarsitul lunii aprilie. Busuiocul se inmulteste prin seminte si se planteaza in sol bine fertilizat. Dupa plantare se evita aplicarea unei presiuni prea mari asupra pamantului deoarece se pot distruge semintele.

Ghiveciul se acopera cu o folie de plastic care se ridica zilnic pentru a preveni transpiratia excesiva.

Plantare busuioc

Busuiocul prefera solul bine fertilizat, udat si pozitionarea intr-o zona luminoasa, cu suficienta caldura.

Busuiocul trebuie udat din abundenta insa, nu excesiv, se evita stagnarea apei. De asemenea, o data la 2-3 saptamani solul se grebleaza pentru aerisirea substratului si o dezvoltare rapida.

Pentru ca planta sa fie viabila pentu ceai, nu se aplica fertilizanti chimici ci doar organici.

Astfel, fertilizantii chimici pot fi inlocuiti cu usurinta cu fertilizantii organici formati din coji de ou, frunze uscate si maruntite, gunoi de grajd, care se presara deasupra solului si se uda pentru o mai buna asimilare.

Recoltare si pastrare

Frunzele de busuioc se recolteaza si se usuca. Dupa acest proces, frunzele se pastreaza in borcan de sticla, inchis ermetic si depozitat intr-un spatiu la rece.

Frunzele corect uscate isi pastreaza aroma foarte bine si sunt foarte recomandate in prepararea ceaiurilor.

Preparare ceai de busuioc

Pentru a obtine un ceai de busuioc concentrat, energizant, se prepara fiertura dintr-un pumn de planta uscata si maruntita la 250 ml de apa rece, care se fierbe doua minute, se infuzeaza inca 5 minute, se strecoara si se beau doua ceaiuri pe zi.

Fiertura energizanta se poate face si din seminte de busuioc, astfel: o lingura la 500 ml apa rece, se fierbe cinci minute, se infuzeaza inca 10 minute, se strecoara si se bea toata cantitatea in cursul zilei.

raceala

Infuzia din frunze si flori de busuioc se recomanda in caz de crampe abdominale, infectii urinare, dureri de cap, laringita, faringita, gripa, voma si raceala.

Infuzia poate fi preparata si astfel: se toarna o cana de apa clocotita peste o lingurita de planta uscata si maruntita. Se acopera vasul si se lasa la macerat timp de 15 minute dupa care se strecoara.

Ceaiul, astfel obtinut, se bea cald, neindulcit sau indulcit cu un varf de lingurita de miere de albine. Pentru tratarea durerilor de gat, nu se consuma bauturi fierbinti deoarece irita si mai tare gatul si intarzie vindecarea.

Tratament cu ceai de musetel

Musetelul este o planta erbacee anuala, cu frunze divizate si cu flori grupate.

Plantare musetel

Musetelul poate fi plantat dupa ce pamantul a fost in prealabil lucrat, sapat la o adancime de 18-20 cm si maruntit si greblat inainte de plantare cu cateva zile.

Musetelul se seamana in lunile august- septembrie, in randuri la o distanta de 25 cm si la o adancime de 0,5 cm.

Pentru a obtine musetel de calitate se combat buruienile in mod constant prin prasile manuale, cand plantele au 6-8 frunze.

Recoltare si pastrare

Musetelul se recolteaza manual, cand majoritatea florilor s-au deschis in pozitie orizontala. Recoltarea se face dupa ora 9 dimineata, pe vreme senina si uscata.

Musetelul are propietati anti-inflamatoare, antiseptice, analgezice, tonic capilar.

Preparare ceai de busuioc

Ceaiul de busuioc se prepara astfel: 200 ml de apa clocotita, o lingurita cu flori de musetel uscate, care se lasa la infuzat timp de 10 minute (se acopera vasul cu o farfurie), apoi, se strecoara si se consuma ca atare sau cu putina zeama de lamaie ori cu o lingurita de miere.

raceala

De asemenea, ceaiul de musetel este excelent pentru prevenirea racelilor de sezon si pentru intarirea sistemului imunitar, datorita substantelor cu efect antibacterian si detoxifiant.
Pentru amigdalita sau dureri in gat este recomandata gargara cu infuzie de musetel de 3-4 ori pe zi.

Tratament cu ceai de galbenele

Galbenelele sunt plante de cultura, cu inaltimi de 40-80 cm, ramificate, cu ramuri pubescente cu miros balsamic, puternic.

Primavara devreme se pregateste patul germinativ, se marunteste solul, se niveleaza si se afaneaza in vederea asigurarii conditiilor optime pentru germinare si rasarire.

Plantarea galbenelelor

Galbenelele se inmultesc prin seminte. Acestea se seamana primavara devreme la intervale de doua saptamani, pentru recoltarea in mod esalonat a florilor.

Distanta de semanat este de 50 cm intre randuri si 20 cm intre cuiburi pe rand. Adancimea de semanat este de 2-3 cm.

In cultura de galbenele buruienile se combat prin efectuarea de prasile intre randuri si pliviri pe rand.

Culturile de galbenele au fost afectate de boli precum: fainarea (Sphaerotheca fuliginea Salm), patarea bruna a frunzelor (Entyloma calendulae De Bary), patarea cenusie a frunzelor (Cercospora calendulae Sacc) si putregaiul bazei tulpinii si radacinilor (Sclerotinia sclerotiorum).

Dintre daunatori culturile de galbenele au fost atacate de Acanthophilus eluta Meig. (Diptera – Tephritidae). Nu se recomanda tratamente chimice, se urmareste respectarea verigilor tehnologice pentru prevenirea atacului de boli si daunatori. In ultimii ani, s-a semnalat si atacul larvelor defoliatoare ale speciilor de Mamestra (buha).

Recoltare si pastrare

Inflorescentele se recolteaza cand primele 2-3 randuri de flori sunt deschise, incepand din luna iunie pana in octombrie. Acestea se recolteaza dupa ce s-a ridicat roua, pe timp insorit, inflorescentele punandu-se in cosuri cu volum mic fara a fi presate.

Recoltarea se face manual, la intervale de 2-4 zile la inceput, apoi mai rar in functie de ritmul infloririi si conditiile climatice. Cu cat se recolteaza mai regulat cu atat plantele formeaza mai multe inflorescente.

Preparare ceai de galbenele

raceala

Retete de ceai de galbenele:

1. Ceai de galbenele: la o cana de 250-300 ml apa clocotita se adauga 2 lingurite de flori de galbenele si se lasa la infuzat 5-6 minute. Se poate indulci cu miere de albine, dar doar cand infuzia s-a racit putin.

2. INFUZIA CU GALBENELE
Pentru infuzia cu galbenele se pun 2 lingurite cu varf de floare uscata de galbenele in 350 ml apa clocotita. Ceaiul se bea caldut de trei ori pe zi inainte cu o jumatate de ora de masa. Pentru o infuzie mai concentrata se folosesc 4 linguri de flori de galbenele la 250 ml apa din care se beau 3 lingurite pe zi.

3. TINCTURA DE GALBENELE
Tinctura de galbenele se obtine din 20-30 grame de flori de galbenele proaspat culese care sunt introduse intr-un recipient de sticla de un litru, peste care se toarna 100 g alcool de 70-80 grade pana acopera florile in intregime. Vasul se aseaza apoi langa o sursa de caldura sau la soare unde trebuie sa ramana la macerat timp de 2 saptamani.

Tratament cu ceai de ghimbir

Ghimbirul este o planta originara din regiunile tropicale. Acesta este o specie perena cu un rizom aromatic bogat in uleiuri eterice care are nevoie de o temperatura constanta si de o umiditate permanenta pentru a se dezvolta corespunzator.

Ghimbirul este o planta foarte buna pentru sanatate si se poate consuma in diferite forme: supa, ceai, tocanita, salate sau chiar crud.

Radacina plantei, este cea care se foloseste in alimentatie si care se gaseste foarte usor in comert. 

Plantare ghimbir

Etapele de plantare sunt urmatoarele:

  • Se achizitioneaza radacini de ghimbir, care se lasa la inmuiat aproximativ 12 ore;
  • Se alege ghiveciul in care se planteaza ghimbirul si se umple pana la jumatate cu pamant negru si bogat in nutrienti;
  • Pamantul se umezeste bine inainte de plantare
  • Dupa o zi in care a stat la inmuiat, ghimbirul se scoate din apa si se pune in pamantul bine umezit din ghiveci;
  • radacina de ghimbir din ghiveci se acopera si se uda inca o data.

Se uda moderat pana cand incep sa apara lastarii. Acestei plante ii place umiditatea si caldura, astfel ca, pamantul din ghiveci trebuie sa aiba o umiditate constanta. In cazul in care temperatura exterioara scade ghiveciul trebuie pus intr-o incapere in care sa beneficieze de cel putin 20 grade Celsius.

Recoltare si pastrare

raceala

Dupa ce incepe cresterea, se pot recolta bucati mici de ghimbir.

Se inlatura putin pamant pentru a gasi cateva radacini de suprafata. Se taie cantitatea necesara, dupa care se acopera inapoi cu pamantul de pe margini.

Ghimbirul poate fi recoltat in aceasta maniera la nesfarsit. Atata timp cat este bine ingrijit, acesta va continua sa produca radacini. Pentru cantitati mai mari de ghimbir, se poate scoate planta din pamant, se separa mugurii si se planteaza in vase diferite, pentru mai multe surse.

Preparare ceai de ghimbir

Ceaiul de ghimbir calmează durerile de cap prin efectul unor principii cu efect antiinflamator.

Ceaiul de ghimbir este un tonic general pentru organism, imbunatateste circulatia sangelui si previne aparitia bolilor cardiace.

Pentru prepararea ceaiului de ghimbir se spala bine o radacina proaspata de ghimbir si se da prin razatoarea cu gauri mari. La o cana de ceai se pun circa doua lingurite cu varf de ghimbir si se pune la fiert. Dupa ce incepe sa clocoteasca, se acopera si se lasa la foc mic inca 10 minute.

raceala

Ceaiul rezultat este foarte aromat, usor iute, dar foarte placut la gust. Se poate adauga putina miere si suc de lamaie. Restul ghimbirului ras se poate pastra in congelator in cantitati portionate pentru cate o cana de ceai.

Tratament cu ceai de salvie

Salvia poate fi inmultita prin seminte, butasi de radacina si transplatare. Semintele de salvie trebuie sa fie sadite cat timp sunt proaspete. Butasii de salvie pot fi propagati prin stratificare.

Salvia prefera un loc cald, cu sol umed. Dupa inflorire salvia se tunde pentru a se favoriza ramficarea.  Salvia la maturitate devine o tufa lemnoasa, care trebuie inlocuita la fiecare 3-4 ani.

raceala

In scop curativ se utilizeaza frunzele, pentru a prepara ceaiuri, tinctura, ulei, vin, pentru efectul lor carminativ, coleretic, antidiareic, dar si ca expectorant sau hipoglicemiant. In aplicatii externe, salvia are proprietati cicatrizante, antiseptice si emoliente. Fiind o iubitoare a climatului cald, salvia se dezvolta bine in regiunea tarii noastre.

Conditii de mediu

Salvia prefera climatul tropical, dar creste si in zone mai reci, daca este protejata pe timpul iernii. Planta creste in solurile fertile si bine drenate; feertilizate cu gunoi de grajd sau compost inainte de plantare.

Ingrijire

Salvia se uda saptamanal din abundenta, daca sezonul nu este unul ploios. Aceasta este sensibila la buruieni, fiind necesare mai multe pliviri si prasile pe parcursul anului.

Odata cu al doilea an de cultura, primavara, se realizeaza intinerirea plantelor. In acest scop, se taie tulpinile din anul precedent la 8-10 cm de sol si la 10-12 cm in anii urmatori, pentru a asigura o dezvoltare mai bogata.

Recoltare si pastrare

In primul an, frunzele de salvie se recolteaza o singura data, toamna, inaintea infloririi. In urmatorii ani, se pot culege de 2-3 ori, in timpul verii. Frunzele se pun la uscat in incaperi bine aerisite si lipsite de umezeala, in straturi subtiri care se intorc periodic.

Dupa uscare, ele pot fi pastrate in saculeti textili sau pungi de hartie, ferite de umezeala si lumina directa a soarelui.

Preparare ceai de salvie

Frunzele de salvie contin uleiuri volatile bogate in esente care se regasesc si in unele conifere. Virtutile salviei au fost confirmate de famacologi si au putut demonstra principiile active cu rol in diferite afectiuni.

Frunza de salvie contine un tanin special, cu efect astringent si antiinflamator, cunoscut din cele mai vechi timpuri. Cercetatorii contemporani au demonstrat proprietatile antisudorale ale infuziei de salvie. Pe de alta parte, acestia recomanda salvia impotriva asteniei nervoase cauzate de oboseala, impotriva surmenajului, in cazuri de slabiciune generala, neurastenie, digestie lenta.

raceala

Salvia este tonic, antiseptic, digestiv, depurativ, trataza tusea si angina, iar baile cu salvie au efect antireumatic. Incetineste deteriorarea sistemului nervos si imbunatateste memoria. Datorita proprietatilor sale antiseptice si virtutilor antioxidante diminuaza inflamatiile.

Ceaiul de salvie: 2 linugurite de salvie macinata si uscata la fiecare 200 ml de apa, se fiarbe la foc, dupa care se acopera vasul cu un capac 15-20 minute. Ceaiul de salvie are efect: antinevralgic, hipoglicemiant, coleretic, antisudorific, neurotonic, antiseptic si antiinflamator. Ceaiul de salvie nu este recomandat femeilor gravide sau care alapteaza si bolnavilor de epilepsie.

Infuzia de salvie: o ligurita de frunze se adauga intr-o ceasca cu apa fierbinte si se lasa la infuzat timp de 10 minute. Se consuma de 3 ori pe zi pentru a scade febra si a stimula sistemul nervos.

Decoctul de salvie: un pumn de frunze de salvie se fierbe intr-un litru de apa timp de 10 minute, apoi se foloseste ca si apa de gura pentru gingii inflamate sau afte, pentru gargara impotriva durerilor in gat, sau pentru comprese pentru uz extern.

Tratament cu ceai de tataneasa

Tataneasa, in ultimele decenii a fost una dintre din cele mai folosite plante pe plan mondial in domeniul medicamentelor.

De altfel, in Elvetia – tara cu mare traditie in domeniul medicamentelor din plante – mai bine de jumatate din preparatele produse in ultimul deceniu au fost pe baza de tataneasa.

Tataneasa este una din cele mai raspandite plante medicinale, fiind intalnita mai ales pe campurile ramase necultivate si mai umede, la marginile de drum, pe terenurile virane, la marginile de padure. Aceasta are o inaltime de 30-100 cm, frunze eliptice, inguste la varf, in forma de lance. Florile, care apar din mai pana in august, sunt de culoare rosie-violacee. Radacinile pornesc dintr-un pivot scurt, ramificandu-se sub pamant.

raceala

Plantare tataneasa

Tataneasa prefera zonele insorite, creste primavara si vara si rezista perioadelor de seceta. Tataneasa prefera solurile bogate in materii organice, cu un pH de 6.0-7.0. Poate fi cultivata in diferite tipuri de soluri. In cazul in care se opteaza pentru seminte de tataneasa, acestea necesita o perioada de frig (iarna) pentru a germina.

Recoltare si pastrare

Recoltarea se face in lunile octombrie si noiembrie sau in martie. Se folosesc radacinile, recoltate in perioada de repaus vegetativ. Cea mai eficienta metoda de recoltare este culegerea in timpul aratului, cand radacinile sunt scoase la suprafata de fierul plugului si pot fi adunate cu usurinta. Cantitatile mici pot fi scoase cu ajutorul cazmalei.

Dupa recoltare radacinile se spala in curent de apa rapid (daca sunt tinute mult in apa mucilagiile se dizolva si astfel scade mult valoarea terapeutica a plantei) si apoi se usuca in locuri foarte bine aerisite si lipsite de umiditate.

Preparare ceai de tataneasa

Infuzie combinata (reteta pentru obtinerea a 250 ml. de ceai de tataneasa – radacina) – 1-2 lingurite de pulbere din radacina de tataneasa lasata la inmuiat intr-o jumatate de cana de apa de seara pana dimineata, cand se filtreaza; maceratul se pastreaza, iar pulberea ramasa se opareste cu o jumatate de cana de apa fierbinte 20 minute, dupa care se lasa la racit; se combina cele doua extracte; se bea inainte de masa cu un sfert de ora acest preparat. Doza – 3 cani pe zi.

raceala

Macerat la rece (reteta pentru obtinerea a 200 ml. de ceai din radacina de tataneasa) – o lingurita de pulbere de tataneasa se lasa la inmuiat intr-o jumatate de pahar de apa de seara pana dimineata, cand se filtreaza. Preparatul obtinut se bea de regula inainte de masa cu un sfert de ora. Doza: 2-3 cani pe zi.
 
Cataplasma – planta se macina fin cu rasnita electrica de cafea, dupa care se amesteca intr-un vas cu apa calduta pana se formeaza o pasta, care se pune intr-un tifon si aplica pe locul afectat.

Macerat concentrat – se prepara din 1 lingura de pulbere la o cana cu apa. Este indicat pentru uz extern, in cazul spalarii ranilor greu vindecabile, comprese sau pentru spalaturi bucale si gargara.

Tratament cu ceai de rozmarin

Rozmarinul este o planta decorativa si medicinala, cu frunze sub forma de ace cerate.

Plantare rozmarin

Rozmarinul creste ca arbust de talie mica ce se inmulteste prin seminte sau butasi.

Plantarea se face primavara sau toamna. Atunci cand planta este cultivata la ghiveci, dupa rasarire se lasa initial doar 2-3 lastari vigurosi care ulterior se transplanteaza individual in cate un ghiveci.

In zonele de ses, rozmarinul poate fi plantat direct in sol, intr-un loc insorit si ferit de curentii de aer. La munte insa, acesta poate fi crescut doar la ghiveci, deoarece este sensibil la ingheturi si ger.

raceala

Conditii de mediu

Rozmarinul prefera un sol bine afanat si drenat. Acesta se planteaza in ghiveci de lut, inalt si larg, iar la baza se aseaza un strat de nisip sau pietris.

Rozmarinul prefera un sol calcaros, sarac in nutrienti. Substratul ideal pentru rozmarin este format din doua parti pamant de gradina, o parte nisip si o parte pamant de frunze.

Rozmarinul se pozitioneaza intr-o zona luminoasa, ferita de curenti de aer.

In primul an de la plantare rozmarinul se uda regulat iar dupa aceasta perioada se uda doar atunci cand pamantul din ghiveci este uscat la suprafata.

Rozmarinul fiind originar din zonele meditereneene are o rezistenta ridicata la variatiile de temperatura avand si o buna rezistenta la seceta, boli si daunatori.

Recoltare si pastrare

Rozmarinul poate fi recoltat pentru folosire imediata, dupa primul an de la plantare. Pentru consum, se utilizeaza doar ramurelele de un an, cele mai bogate in uleiuri volatile.

Rozmarinul se tunde chiar in al 2 an de la plantare pentru a stimula ramificarea si a mentine forma arbustului.

Rozmarinul este recunoscut pentru capacitatea de a imbunatati digestia si functia hepatica, dar are si capacitatea de fortificare a organismului si imbanatatire a memoriei.

Preparare ceai de rozmarin

Ceaiul de rozmarin se prepara astfel: se fierbe cel mult un minut, o lingurita de frunze in 250 ml de apa. Se consuma doua sau trei cani pe zi.
Uz intern: se prepara infuzie din 1 lingurita frunze la o cana cu apa clocotita.
Uz extern: se prepara decoct din 1 lingura frunze la o cana cu apa.

Mod de administrare:
Uz intern: se beau 2 cani cu pe zi.
Uz extern: se aplica comprese cu decoctul.

raceala

Despre autor

Dana Lazareanu

Peisagista, pasionata de universul plantelor si gradinilor.

Sunt 0 comentarii la acest articol

Nu exista comentarii

Adauga un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Articole asemanatoare